Un cunoscut preot a decedat după ce i s-a făcut rău în timpul slujbei. Preotul era foarte iubit de credincioși

by

### Comunitatea din Neamț, în doliu după moartea preotului catolic Maricel Medveș

Comunitatea catolică din Neamț este profund îndurerată după moartea preotului Maricel Medveș, care a decedat luni la Spitalul Municipal de Urgență Roman. Evenimentul tragic a avut loc după ce preotului i s-a făcut rău duminică, în timpul celebrării Sfintei Liturghii la Parohia Nașterea Sfintei Fecioare din satul Bălușești, comuna Icușești.

### Un moment tragic în timpul slujbei

Duminică, în timpul celebrării Sfintei Liturghii, preotul Maricel Medveș a început să se simtă rău. Credincioșii prezenți au fost martorii momentului în care preotul, cunoscut pentru devotamentul și dragostea sa față de comunitate, a fost nevoit să întrerupă slujba. Transportat de urgență la spital, preotul a decedat luni dimineața, lăsând în urmă o comunitate șocată și îndurerată.

### O carieră pastorală remarcabilă

Preotul Maricel Medveș era foarte iubit de credincioși și a slujit cu devotament în diverse locuri, inclusiv în străinătate, pentru migranții români din Italia și pentru bolnavii din spitale. Episcopia Romano-Catolică Iași a confirmat luni decesul preotului, adăugând că acesta a avut o carieră pastorală deosebit de fructuoasă și apreciată.

Maricel Medveș a fost pastorul comunității catolice din Bălușești din septembrie 2010. Înainte de a veni în această parohie, preotul a slujit pentru comunitatea românească din Verona, Italia, și a oferit sprijin spiritual bolnavilor din spitalele ieșene. De-a lungul celor 38 de ani de slujire sacerdotală, preotul Maricel Medveș a avut un impact semnificativ asupra comunității catolice.

### Contribuții semnificative și ctitorirea bisericilor

Un moment deosebit din cariera sa a fost ctitorirea a două biserici, una în Târgu Frumos și alta în Podu Iloaiei, contribuind astfel la consolidarea comunității și la îmbunătățirea infrastructurii religioase. Aceste realizări demonstrează nu doar abilitățile sale de lider spiritual, ci și capacitatea sa de a mobiliza resurse și oameni pentru a realiza obiective importante pentru comunitatea catolică.

### Mesajul emoționant al Episcopiei Romano-Catolice

Episcopia Romano-Catolică a transmis un mesaj emoționant în memoria preotului, subliniind contribuția sa importantă la viața spirituală a comunității și la zidirea împărăției cerești. „Slujirea lui în atâtea locuri și în folosul atâtor oameni, contribuția adusă zidirii împărăției cerești să fie răsplătite de milostivirea neîntrecută a Marelui Preot, Isus Cristos, mântuitorul tuturor”, a transmis Episcopia.

### Impactul asupra comunității

Comunitatea din Bălușești și toți cei care l-au cunoscut pe preotul Maricel Medveș îl plâng și își amintesc cu drag de devotamentul și dăruirea lui. Preotul era cunoscut nu doar pentru activitatea sa pastorală, ci și pentru implicarea sa socială și umanitară. Prin activitatea sa, a reușit să apropie și să sprijine mulți oameni, indiferent de dificultățile pe care le întâmpinau.

### Un model de credință și dedicare

De-a lungul carierei sale, preotul Medveș a fost un adevărat model de credință și dedicare. Activitatea sa în Verona a fost marcată de numeroase inițiative menite să sprijine comunitatea românească din Italia, oferind nu doar servicii religioase, ci și sprijin moral și material celor aflați departe de casă. Acesta a fost mereu prezent pentru a oferi mângâiere și ajutor celor în nevoie, construind astfel relații puternice și durabile în cadrul comunității.

### Moștenirea lăsată în urmă

Moartea sa lasă un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut și l-au apreciat. Cei din comunitatea sa din Bălușești îl vor comemora cu respect și recunoștință, amintindu-și de binele pe care l-a făcut și de impactul pozitiv pe care l-a avut asupra vieților lor. Funeraliile preotului Maricel Medveș vor avea loc în zilele următoare, iar comunitatea catolică se va reuni pentru a-i aduce un ultim omagiu și pentru a-i onora memoria.

### Ultimul omagiu

Deși pierderea sa este una imensă, amintirea sa va rămâne vie în inimile celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Comunitatea din Bălușești, dar și cei care au avut ocazia să fie păstoriți de preotul Maricel Medveș în alte locuri, se vor aduna pentru a-l omagia și pentru a-și exprima recunoștința pentru toate faptele bune și pentru dedicarea sa. Acest moment de adio va fi unul de reflecție și de celebrare a unei vieți trăite în slujba celorlalți, un testament al credinței și al devotamentului preotului Medveș.

### Concluzie

Comunitatea din Neamț și din alte locuri unde preotul Maricel Medveș a slujit își va aminti mereu de el ca de un păstor dedicat, un om al credinței care a adus lumină și speranță în viețile celor pe care i-a întâlnit. Moartea sa este o pierdere uriașă, dar moștenirea sa spirituală și umană va continua să inspire și să călăuzească pe cei rămași. Preotul Medveș a lăsat în urmă nu doar biserici de piatră, ci și comunități întărite și suflete mângâiate de dragostea și dedicarea sa.

Leave a Comment

Poveste Adevărată: „În Ziua În Care Am Împlinit 40 De Ani, Am Primit Cel Mai Trist Cadou: VĂDUVIA.”

by

### Viața dedicată slujirii oamenilor în numele lui Hristos: Povestea unei preotese văduve

Viața dedicată slujirii oamenilor în numele lui Hristos nu le este menită doar celor cu veșminte bisericești. Sunt și oameni care se dedică acestei misiuni doar din credință. Așa cum o față bisericească a numit-o, Geta și-a petrecut o bună parte a vieții ca “jumătate de preot”. Ea și-a luat în serios misiunea de preoteasă și o continuă și azi, chiar dacă a rămas văduvă de tânără.

### Primul Crăciun departe de casă

„Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Ce bine e să te întorci în timp și să retrăiești tihna zilelor de odinioară! Era primul meu Crăciun departe de casă, în inima munților, la mănăstirea ctitorită de Mircea cel Bătrân. Ajunsă în fața porților Coziei, simțeam că aștept la porțile Raiului. Eram năucită de splendoarea și sfințenia locului, de Oltul ce se izbea de zidurile neclintite ale mănăstirii. Mi se părea că cerul a coborât pe pământ și că îngerii intonau colinde.

Era în 1974, o perioadă în care colindele sfinte românești nu se puteau asculta nicăieri. Acolo, în acea feerie, am auzit pentru prima dată colindele cântate de călugări și tineri elevi seminariști. În acea atmosferă l-am cunoscut pe cel care avea să-mi fie soț, un elev la Seminarul Teologic din Craiova. Deși ne-am văzut doar de trei sau patru ori în următorii patru ani, am schimbat sute de scrisori în care discutam despre misiunea preoțească și responsabilitățile unei preotese.

### O viață alături de un slujitor al Bisericii

După căsătorie, mi-am urmat soțul în parohia unde a fost trimis, într-un sat îndepărtat de tumultul orașului. Acolo am trăit cei mai frumoși ani din viața mea. Îl însoțeam la biserică, îi împărtășeam necazurile și bucuriile din parohie și simțeam că particip activ la misiunea la care fusese chemat. Nu era ușor, dar era frumos și împlinitor.

Preasfinția Sa Eftimie mi-a spus că sunt jumătate de preot și că trebuie să fiu mereu alături de soțul meu. Îl așteptam până târziu, când venea din parohie încărcat cu toate problemele enoriașilor. Îl încurajam, îl sfătuiam și făceam planuri pentru a ne ajuta credincioșii. Ne-am iubit enoriașii ca pe propria familie. Multe femei aveau probleme pe care se sfiau să le spună părintelui, iar eu eram puntea de legătură între ele și duhovnic.

### Anii de pastorație la sat

Cei 12 ani petrecuți în acea parohie au fost plini de bucurie și împlinire. Deși nu aveam televizor și ne petreceam timpul citind, ne simțeam adevărați misionari. Pentru meritele deosebite, soțul meu a fost numit protoiereu și mutat la oraș, dar cei mai frumoși ani de pastorație au rămas cei petrecuți la țară.

La Bârlad, am reușit să ridicăm o bisericuță închinată Maicii Domnului și am botezat 60 de copii orfani. Totul părea să meargă bine, dar Dumnezeu ne-a pus credința la încercare. Soțul meu a fost diagnosticat cu leucemie acută mieloblastică, declanșată de o intoxicare radioactivă. Dușmanii care încercau să pervertească ortodoxia l-au otrăvit, iar el a luptat cu îndârjire până la sfârșit.

### Văduvie la 40 de ani

În ziua în care am împlinit 40 de ani, am primit cel mai trist cadou: văduvia. Am crezut că viața mea se va opri în loc. Cu doi copii la liceu, datorii și sufletul zdrobit de durere, am întors o nouă filă din cartea vieții mele. Înainte de moarte, părintele îmi spunea că ar vrea să continui misiunea noastră. Și așa a fost. Mi-am găsit refugiu în a ajuta în continuare pe cei din jur, așa cum învățasem alături de cel care îmi fusese prieten, soț și busola care m-a orientat spre Dumnezeu.

### O moștenire de credință

Am scos două cărți închinate părintelui: una cu predicile sale și alta despre viața mea alături de un adevărat misionar al lui Hristos. Mi-a fost greu, dar copiii mi-au dat forța de a merge mai departe. Băiatul, Iustin, a urmat studii teologice și este acum doctorand, iar fata, Elena, a terminat facultatea de jurnalism și un masterat în relații internaționale. Mă simt împlinită, dar cu o rană în suflet care sângerează mereu.

L-am iubit, îl iubesc și-l voi iubi pe bunul meu soț până când ne vom întâlni din nou. Îmi pare rău că nu mi-a fost alături la cununia fiului nostru. Raportez orice moment al vieții la dragostea pe care i-o port și la anii fericiți petrecuți împreună.

### Sfat pentru viitoarele preotese

E minunat să trăiești alături de un preot. Însă, înainte de a deveni preoteasă, gândiți-vă bine și nu o faceți din interes material. Faceți-o din dorința sinceră de a fi alături de mesagerul lui Dumnezeu pe pământ. E minunat să-ți pui viața în slujba oamenilor, să-i iubești, să-i ajuți și să-i călăuzești spre Hristos. Cum Dumnezeu este iubire și este veșnic, așa și iubirea noastră trebuie să fie veșnică.”

### Concluzie

Viața alături de un preot este o misiune plină de sacrificii, dar și de bucurii și împliniri. Povestea Getei este un testament al dedicării și credinței într-o misiune divină. Prin dragostea și devotamentul său, ea a reușit să îmbogățească viețile celor din jur și să lase o moștenire de credință și speranță pentru generațiile viitoare.

Leave a Comment