Cătălin Măruță trage un semnal de alarmă asupra uneia dintre cele mai grave probleme ale sistemului sanitar din România: diferențele uriașe dintre spitalele din marile centre universitare și cele din orașele mici. Prezentatorul atrage atenția că, în situații critice, locul în care se află pacientul poate ajunge să influențeze direct șansele acestuia de supraviețuire.
Subiectul a fost abordat în cadrul unui podcast realizat de Ionela Năstase, unde discuția s-a concentrat asupra infrastructurii medicale, accesului la tratamente moderne și inegalităților existente între diferite regiuni ale țării.
Cătălin Măruță a vorbit despre situațiile în care pacienții aflați în stare gravă trebuie transferați pe distanțe mari deoarece spitalele din orașele în care locuiesc nu dispun de aparatura sau specialiștii necesari.
Diferențe uriașe între spitalele din România
În marile orașe, pacienții au acces, în general, la spitale universitare, centre specializate, aparatură performantă și echipe medicale capabile să intervină în cazuri complexe.
Situația se schimbă însă radical în multe localități mai mici.
Acolo, anumite investigații sau proceduri medicale nu pot fi realizate, iar singura soluție rămâne transferarea pacientului către un centru mai bine dotat.
În cazul unei urgențe majore, această diferență poate deveni dramatică.
Un pacient care suferă un infarct, un accident vascular cerebral sau o altă problemă medicală gravă are nevoie de intervenție într-un interval cât mai scurt. Atunci când tratamentul nu poate fi administrat pe loc, începe o adevărată cursă contra cronometru.
„Fiecare minut contează”
Cătălin Măruță a insistat asupra importanței timpului în astfel de situații.
În cazul urgențelor cardiace, fiecare minut pierdut înainte de administrarea tratamentului potrivit poate afecta prognosticul pacientului.
Dacă o persoană trebuie transportată zeci sau chiar sute de kilometri pentru a ajunge într-un spital capabil să ofere intervenția necesară, șansele acesteia pot depinde de rapiditatea cu care este efectuat transferul.
Ambulanța, condițiile de trafic, distanța până la spital și disponibilitatea unei echipe medicale devin astfel factori decisivi.
Pentru un pacient aflat într-un oraș mare, accesul la tratament poate fi mult mai rapid. Pentru cineva aflat într-o localitate mică, aceeași urgență poate presupune un drum lung până la cel mai apropiat centru specializat.
Spitale vechi și soluții temporare
Prezentatorul a vorbit și despre starea infrastructurii medicale din România.
Numeroase spitale funcționează în clădiri construite cu zeci de ani în urmă, într-o perioadă în care medicina și tehnologia medicală aveau cerințe complet diferite față de cele actuale.
În unele unități există probleme legate de circuitele medicale, spațiile disponibile, posibilitățile de igienizare sau instalarea echipamentelor moderne.
Reparațiile succesive pot îmbunătăți anumite zone ale spitalelor, însă nu pot rezolva întotdeauna problemele fundamentale ale unor clădiri foarte vechi.
Din această perspectivă, modernizarea sistemului nu ar trebui să însemne doar renovarea periodică a unor saloane sau secții, ci și construirea unor unități medicale adaptate medicinei moderne.
România are nevoie de spitale noi
Mesajul transmis de Cătălin Măruță pune accent pe necesitatea unor investiții pe termen lung.
România are nevoie nu doar de aparatură performantă, ci și de spitale moderne, personal medical suficient și servicii specializate distribuite mai echilibrat în întreaga țară.
În lipsa acestora, pacienții din orașele mici vor continua să depindă de centrele universitare pentru numeroase intervenții importante.
Această dependență pune presiune inclusiv asupra marilor spitale, unde ajung pacienți din numeroase județe și unde secțiile pot deveni suprasolicitate.
Accesul la tratament nu ar trebui să depindă de domiciliul pacientului
La mai bine de trei decenii de la Revoluția din 1989, diferențele dintre serviciile medicale disponibile în diferite zone ale țării rămân o problemă majoră.
În viziunea prezentatorului, șansa unui pacient de a primi tratamentul potrivit nu ar trebui să depindă de faptul că acesta locuiește în București, Cluj, Iași sau într-un oraș mic aflat la distanță de un mare centru medical.
Accesul la medici specializați, investigații moderne și intervenții de urgență ar trebui să fie cât mai apropiat pentru toți pacienții.
Declarațiile lui Cătălin Măruță readuc astfel în atenție una dintre vulnerabilitățile majore ale sistemului sanitar românesc: inegalitatea accesului la servicii medicale și diferențele importante de infrastructură dintre marile orașe și restul țării.
Fără investiții consistente, spitale noi și o strategie care să reducă aceste decalaje, pacienții din numeroase localități vor continua să participe, în situațiile critice, la o nedorită cursă contra cronometru.
