Mircea Diaconu, unul dintre cei mai îndrăgiți actori români, a lăsat în urmă o moștenire artistică și umană de neprețuit. Deși s-a stins din viață pe 14 decembrie 2024, la Institutul Fundeni din București, după o luptă grea cu cancerul de colon, cu doar câteva zile înainte de a împlini 75 de ani, Diaconu va rămâne viu în amintirea celor care l-au admirat. Trupul său neînsuflețit va fi depus la Teatrul Nottara, locul care i-a fost casă spirituală, unde prietenii, colegii și fanii sunt așteptați să-i aducă un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc la cimitirul din Săftica, într-un cadru restrâns, respectându-i dorințele de intimitate.
„Cum v-ați trăi ultima săptămână de viață?”
În urmă cu un deceniu, actorul a fost întrebat într-un interviu cum și-ar petrece ultima săptămână de viață. Răspunsul său a fost deopotrivă simplu și emoționant:
„Doamne, m-aș duce repede acasă, ca să mi se întâmple acolo, să nu fiu printre străini.”
Această mărturisire reflectă legătura profundă a actorului cu rădăcinile sale, cu familia și locurile familiare. Diaconu, cunoscut pentru modestia și sinceritatea sa, a completat că, în astfel de momente, visurile și planurile devin irelevante. Totuși, el a dezvăluit o listă de dorințe neîmplinite care l-au însoțit de-a lungul vieții.
Visuri care rămân povești
Printre cele mai mari dorințe ale actorului se numărau să facă ocolul lumii, să aibă un cal și să trăiască în ritmurile pasiunilor sale. „Mi-am dorit să fac ocolul lumii, dar n-am reușit. Încerc pe bucăți. Mi-am dorit să am un cal, dar n-am. Trebuie să ai grajd, mâncare… Nu e chiar așa simplu.”
Cu toate acestea, unul dintre visuri și l-a îndeplinit: a avut o barcă, un simbol al pasiunii sale pentru natură și liniște. „Mi-am luat o barcă, dar stă în curte de jumătate de an, n-am putut s-o duc la apă. Sper să reușesc să o fac curând.”
Lecția despre fericire: „Să fii plăcut lui Dumnezeu”
Fericirea, pentru Mircea Diaconu, nu era legată de averi sau succese materiale, ci de trăirea unei vieți în armonie cu valorile spirituale și morale. Actorul povestea o lecție primită de la mama sa, care, la rândul ei, învățase de la propria mamă că fericirea înseamnă „să fii plăcut lui Dumnezeu”.
„A fi plăcut lui Dumnezeu nu înseamnă să-ți fie frică de El, ci să trăiești cu modestie, recunoștință și acceptare. Isus ne-a învățat să nu fim orgolioși și să ne bucurăm de ce avem. Dacă suntem sănătoși, să mulțumim pentru sănătate. Dacă am mâncat azi, să fim fericiți că am avut ce mânca.”
Diaconu a subliniat că fericirea nu este o cifră, ci o stare:
„Fericirea e atunci când se aprinde lumina după un spectacol și văd chipurile oamenilor bucuroși. E o stare, nu un număr în bancă.”
Actorul și mitul sărăciei
De-a lungul carierei sale, Mircea Diaconu a contrazis adesea clișeul conform căruia actorii sunt condamnați la o viață de sărăcie și nefericire. Când un moderator de televiziune l-a întrebat cum se descurcă financiar, actorul i-a răspuns cu fermitate:
„Dacă pentru dumneata fericirea e o cifră, ești un ratat.”
El a povestit că fericirea lui venea din lucruri simple: „Dacă îmi iese vinul bine, sunt fericit. Dacă mă opresc într-un loc frumos în timpul unei călătorii, sunt fericit.”
O viziune modestă asupra succesului
În ceea ce privește succesul financiar din carieră, Diaconu a fost mereu modest. Nu a cerut niciodată mai mult decât i s-a oferit, chiar și în perioada în care câștiga numeroase premii. „Pe vremea lui Ceaușescu, actorii negociau mai mult decât acum. Eu nu m-am bătut pentru bani. Am acceptat ce mi s-a oferit. Poate că tocmai această atitudine m-a ajutat să fiu apreciat mai mult decât cei care insistau.”
Moștenirea lui Mircea Diaconu: Onestitatea ca virtute
Ca director de teatru, Diaconu a promovat onestitatea și meritocrația, oferind șanse egale tuturor. „Am promovat oameni simpli, onești, care au demonstrat că pot conduce departamente întregi. Onestitatea e privită azi ca o slăbiciune, dar eu cred că este o calitate.”
Concluzie: O viață dedicată artei și valorilor umane
Visurile neîmplinite ale lui Mircea Diaconu nu sunt semne de regret, ci o dovadă a setei sale neostoite de a trăi și de a visa. Prin pasiunea pentru artă, modestia sa și învățăturile despre fericire, actorul rămâne o inspirație pentru generațiile viitoare.
„Bucură-te că ești, asta e fericirea,” spunea el, o lecție care ne amintește că esența vieții stă în lucrurile simple și în recunoștința pentru fiecare clipă trăită.