Traian Băsescu a declarat că este profund dezamăgit de evoluția clasei politice românești și consideră că nivelul reprezentanților aleși a scăzut constant încă din anii ’90. Fostul președinte afirmă că România traversează o perioadă dificilă nu doar din punct de vedere economic, ci și din perspectiva calității deciziilor politice, iar fără o schimbare reală în Parlament, viitorul țării rămâne vulnerabil.
„România are nevoie de o clasă politică mai bună”
Întrebat ce și-ar dori cel mai mult pentru România în 2025, Traian Băsescu a subliniat că principala sa dorință este legată de calitatea oamenilor care ajung să conducă destinele țării. El a criticat dur situațiile în care persoane slab pregătite ajung în funcții-cheie, considerând că acest lucru afectează grav direcția de dezvoltare a statului.
Fostul șef al statului a spus că politicienii ar trebui să privească dincolo de interesele imediate și să construiască o viziune clară pentru viitorul României, una bazată pe competență, educație și responsabilitate.
„Mi-aș dori o clasă politică în care să nu mai avem întâmplări cu oameni care au șapte clase și ajung în Parlament. O clasă politică orientată spre viitor, asta este problema de bază”, a declarat Traian Băsescu, adăugând că nu are pretenții mari, dar că această schimbare este esențială.
Prea mulți parlamentari, prea puțină calitate
Traian Băsescu a revenit și asupra unei teme mai vechi: reducerea numărului de parlamentari. El consideră că România nu are nevoie de aproximativ 460 de aleși, în condițiile în care este greu de identificat chiar și 100 de parlamentari cu adevărat bine pregătiți.
În opinia sa, problema nu este cantitatea, ci calitatea, iar actualul sistem nu încurajează performanța sau competența reală în politică.
„N-avem nevoie de 460 de parlamentari, pentru că noi nu putem găsi nici 100 buni. Ar trebui să facem ceva să creștem calitatea clasei politice”, a spus fostul președinte.
Totodată, el a atras atenția asupra climatului public ostil față de politicieni, afirmând că avalanșa de critici și injurii din spațiul mediatic poate descuraja oameni capabili să intre în politică.
Dobânzile la datoria publică, „cea mai mare problemă a României”
Dincolo de criza de reprezentare politică, Traian Băsescu consideră că cea mai gravă problemă actuală a României este legată de costurile uriașe ale datoriei publice. El a avertizat că dobânzile plătite de stat cresc accelerat și pot deveni, în timp, o povară greu de susținut.
Potrivit estimărilor sale, în anul 2025 România ar urma să plătească aproximativ 11 miliarde de euro doar pentru dobânzi, iar tendința este una de creștere, din cauza împrumuturilor contractate la dobânzi ridicate.
Fostul președinte a explicat că această situație riscă să anuleze beneficiile fondurilor europene, oferind ca exemplu viitorul exercițiu financiar al Uniunii Europene, 2028–2034, estimat la aproximativ 60 de miliarde de euro pentru România.
În acest context, el a avertizat că, dacă statul continuă să plătească anual 10–11 miliarde de euro doar pe dobânzi, o mare parte din fondurile europene ar putea fi consumate indirect pentru acoperirea acestor costuri.
Singura soluție: deficit bugetar zero
Traian Băsescu a explicat că, din punct de vedere tehnic, singura modalitate reală de a opri creșterea datoriei publice este atingerea unui deficit bugetar zero. Atâta timp cât România înregistrează deficit, chiar și la nivelul considerat „acceptabil” de 3%, datoria continuă să crească, iar odată cu ea și dobânzile.
El a subliniat că riscul major nu este doar acumularea datoriei, ci obligația de a plăti anual dobânzile, acestea fiind cele care pot duce un stat în incapacitate de plată dacă nu sunt onorate la timp.
„Încetezi să-ți mai crești datoria doar când ajungi la deficit bugetar zero. Cât timp ai deficit, îți crești datoria, iar datoria aduce dobânzi tot mai mari. Dobânda nu se rostogolește, se plătește anual, cu precizie, iar riscul major vine exact de aici”, a explicat fostul președinte.
În concluzie, Traian Băsescu avertizează că România se află într-un punct sensibil: fără o clasă politică mai competentă și fără decizii ferme privind disciplina bugetară, presiunea economică riscă să devină greu de gestionat, iar costul va fi plătit pe termen lung de întreaga societate.
