În clipele grele ale vieții, când valurile de patimi și necazuri par să ne copleșească sufletul, o singură speranță rămâne neclintită: rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Aceasta este o chemare sinceră și profundă către Maica Domnului, singura care poate aduce liniștea în mijlocul furtunilor vieții noastre. Rugăciunea devine un strigăt al sufletului împovărat de păcate, tristețe și deznădejde, iar Maica Domnului, cu harul și iubirea Sa nemărginită, este mereu gata să ne asculte și să ne aline.

„Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz și strâmtorare îmi umplu sufletul,” sunt cuvinte ce descriu starea sufletului învolburat, asemenea unei corăbii pierdute pe marea înfuriată. În aceste momente, chemarea către „întru-tot Sfânta Maică” devine un punct de sprijin, o cerere de pace și de alungare a deznădejdii, prin puterea Fiului Său, Mântuitorul nostru.

Când păcatele ne frământă sufletul, simțindu-ne ca niște viermi în focul propriilor greșeli, apelul la Preasfânta Născătoare devine o rugăminte de a stinge flăcările vinovăției și de a aduce lumina harului divin. Ea, cea care poartă în inima sa bucuria și curăția veșnică, poate risipi întunericul păcatelor noastre și umple sufletul de pace și bucurie.

Sufletul apăsat de greutăți și rugăciuni ce par reci și lipsite de viață găsește alinare la Maica Domnului. „Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele șoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă,” reflectă lupta interioară a credinciosului care, deși încearcă să se apropie de Dumnezeu, se simte doborât de poveri și încercări. Rugăciunea către Preasfânta Născătoare este o cerere de a topi „gheața din jurul sufletului” și de a încălzi inima cu dragostea și milostivirea sa.

Nu avem încredere în ajutorul oamenilor, căci adesea ei nu pot înțelege adâncimea suferințelor noastre. Ne închinăm înaintea Preasfintei Maici și Fecioare, singura care nu ne alungă, ci ne primește rugăciunile și ne îndrumă pe calea mântuirii. „Nu mă alunga de la fața ta, ci primește rugăciunea robului tău,” este o mărturisire de smerenie și credință, o dorință sinceră de a fi îmbrățișați de iubirea Maicii Domnului în momentele de încercare.

Tristețea și năvălirile diavolilor pot părea de netrecut, dar Preasfânta Maică este refugiu și apărare pentru toți credincioșii. În fața atacurilor și ispitei, ea devine zid de apărare și stâlp de nădejde. „Nu trece cu vederea rugăciunea mea,” este strigătul celui care, copleșit de lupte și suferințe, nu mai găsește mângâiere decât în brațele Maicii Domnului, care îl îndrumă cu blândețe spre Fiul Său.

Întreaga suferință a sufletului este oglindită în cuvintele „Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbește precum valurile mării lovesc corăbiile!” Rugăciunea devine astfel o chemare urgentă de ajutor în fața ispitelor și suferințelor care nu dau pace sufletului. Chiar și când „sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură,” Maica Domnului este acolo, gata să mijlocească pentru noi, să ceară mila și iertarea Fiului Său.

„Grăbește, Preaslăvită Maică și mă ajută!” – este un apel la milă și ajutor divin, încredințându-ne pe deplin protecției Maicii Domnului. Ea, cu bunătatea Sa cea nemărginită, este cel mai mare vrăjmaș al puterilor iadului. Oricât de adânc ar cădea un suflet păcătos, dacă strigă către ea, Preasfânta Maică îl ridică din străfundurile iadului și îl eliberează din legăturile diavolești.

Rugăciunea se încheie cu o mărturisire de credință și speranță: „Privește cum satana vrea să mă facă să mă împiedic și să-mi zdrobească credința, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.” În fața tuturor ispitelor și încercărilor, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu rămâne apărătoarea și nădejdea noastră neclintită. „Slavă ție, ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.” Aceasta este binecuvântarea finală, aducând laude și mulțumiri Maicii Domnului, care veghează mereu asupra noastră, în fiecare clipă de necaz și de întristare.

Rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este, astfel, un balsam pentru sufletul rănit, o cale sigură către pace și mângâiere, oferindu-ne puterea de a depăși toate necazurile vieții cu credință și speranță în ajutorul divin.

Persoanele născute înainte de anul 1989 prezintă trăsături distinctive care le diferențiază semnificativ de restul populației. Aceste caracteristici au fost influențate profund de contextul istoric și social al perioadei comuniste, iar impactul acestora se resimte și în prezent, putând deveni chiar mai evident pe măsură ce trece timpul.

O observație interesantă și puțin cunoscută este că copiii născuți în perioada căderii comunismului sunt, în medie, mai scunzi decât cei născuți înainte sau după acest interval. Această diferență de înălțime, deși aparent minoră, este o dovadă a modului în care circumstanțele socio-economice și politice pot influența dezvoltarea fizică a unei generații.

### Trăsătura aparte a celor născuți înainte de ’89

Un studiu realizat de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a explorat impactul căderii comunismului asupra generațiilor din Europa Centrală și de Est, inclusiv în fosta Uniune Sovietică. Conform acestui studiu, copiii născuți în perioada tranziției de la comunism, aproximativ între anii 1989 și 1991, sunt cu aproximativ un centimetru mai scunzi decât cei din generațiile anterioare sau ulterioare.

Studiul a analizat un eșantion de 51.000 de gospodării din 29 de foste state comuniste, precum și din patru state occidentale care nu au experimentat regimul comunist. Rezultatele au arătat că înălțimea medie a adulților din aceste eșantioane a început să scadă cu doi-trei ani înainte de căderea blocului comunist, iar o tendință de creștere a fost observată abia după șase-șapte ani.

### De ce cei născuți în timpul căderii comunismului sunt mai scunzi?

Motivul principal pentru care această generație este mai scundă are legătură cu contextul socio-economic dificil din perioada tranziției. Studiul BERD arată că tranziția de la comunism a fost marcată de o recesiune profundă în multe dintre statele din fostul bloc comunist. Acest declin economic a avut un impact direct asupra nivelului de trai, iar țările cu un produs intern brut pe cap de locuitor mai mic de 15.000 de dolari au fost cele mai afectate.

În plus, primii ani după căderea comunismului au fost caracterizați de o dezorganizare generalizată a serviciilor publice, în special în domeniul sănătății. Accesul limitat la servicii medicale de calitate, alături de insecuritatea alimentară și condițiile economice precare, au contribuit la afectarea dezvoltării fizice a copiilor născuți în această perioadă.

Astfel, nu doar mentalitatea și experiențele de viață au fost influențate de comunism, ci și caracteristicile fizice ale unei generații întregi. Înălțimea, un indicator adesea subestimat, reflectă în mod direct condițiile de trai și sănătatea unei populații. Generația născută înainte de ’89 poartă cu sine urmele unei perioade tumultoase, atât la nivel fizic, cât și psihologic, și reprezintă un studiu de caz fascinant al modului în care istoria și politicile socio-economice influențează dezvoltarea umană.