Au trecut 17 ani de la plecarea din viață a lui Ovidiu Iuliu Moldovan, un actor emblematic al teatrului și cinematografiei românești. Născut pe 1 ianuarie 1942 în Sărmașu, județul Mureș, el a strălucit pe scenele de teatru, în filme și în emisiuni radiofonice, lăsând o amprentă de neșters în arta dramatică. Cariera sa de excepție a fost totodată marcată de tragedii și suferințe personale, de pierderi adânci și regrete nemărturisite.
Moldovan a devenit cunoscut și apreciat pentru talentul său rar și pentru dedicația totală față de artă. Cu toate că s-a remarcat prin rolurile din teatru și film, el a purtat în taină povestea unei vieți pline de dureri, rar dezvăluite celor din jur. În 1995, la scurt timp după moartea mamei sale, a ales să se retragă din cinematografie, concentrându-se pe teatru și poezie, chiar dacă o boală gravă – ciroza – îl făcea să se lupte în tăcere cu propria suferință.
La 12 martie 2008, Ovidiu Iuliu Moldovan s-a stins singuratic, lăsând în urmă o carieră remarcabilă și o viață marcată de neîmpliniri. Trupul său a fost depus la Teatrul Național din București, locul unde și-a început parcursul artistic, iar înmormântarea a avut loc pe Aleea Actorilor din cimitirul Bellu, alături de alte mari personalități ale teatrului românesc.
Tragedia din copilărie, când tatăl său a fost ucis în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a lăsat o amprentă profundă asupra vieții sale, motiv pentru care a adoptat numele „Iuliu” în semn de omagiu și recunoștință. Debutând pe scena teatrală în 1965, Moldovan a colaborat cu regizori de renume și a interpretat roluri complexe în opere celebre, contribuind la dezvoltarea teatrului românesc atât pe plan național, cât și internațional.
Deși a participat la producții notabile precum „Un august în flăcări”, „Misiunea” și „Nimeni nu moare”, și a fost vocea a peste 60 de personaje în emisiuni radiofonice, regretul său cel mai adânc a fost dorința neîmplinită de a avea un copil care să-i poarte moștenirea artistică. Singurătatea i-a marcat viața personală, chiar și în mijlocul succeselor profesionale.
Astfel, 17 ani fără Ovidiu Iuliu Moldovan ne amintesc de un destin plin de realizări artistice impresionante, dar și de suferințe adânci, lăsând o moștenire de neprețuit în istoria teatrului și cinematografiei românești.