Lovitură de teatru în Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, după ce au apărut informații că Iranul a început să ceară plăți uriașe unor nave comerciale pentru a le permite trecerea. Potrivit Bloomberg, unele vase ar fi fost obligate să achite sume ad-hoc care pot ajunge până la 2 milioane de dolari pentru o singură călătorie, într-un mecanism informal și lipsit de transparență.
Acest nou episod arată cât de mare a devenit influența Teheranului asupra Strâmtorii Ormuz, culoar strategic prin care trece în mod normal aproximativ o cincime din petrolul și gazele lichefiate transportate la nivel mondial. Reuters a relatat recent că Iranul a transmis oficial la ONU că doar navele considerate „non-ostile” pot traversa strâmtoarea, dacă se coordonează cu autoritățile iraniene și nu sunt implicate în acțiuni ostile împotriva regimului de la Teheran.
Potrivit informațiilor apărute, plățile nu par să fie impuse tuturor navelor în mod uniform, ci doar în anumite cazuri, ceea ce amplifică și mai mult incertitudinea. Nu este clar nici în ce monedă sunt făcute aceste plăți și nici cine decide exact ce navă poate trece fără costuri suplimentare și ce navă este obligată să plătească. Tocmai această lipsă de reguli clare transformă situația într-o nouă sursă de tensiune pentru piața energetică globală.
Contextul este cu atât mai grav cu cât războiul din Orientul Mijlociu a afectat deja puternic traficul maritim din zonă. Reuters a arătat că tranzitul prin Ormuz a fost sever perturbat în ultimele săptămâni, iar companiile de transport și statele dependente de energia din Golf încearcă disperat să mențină fluxurile comerciale funcționale. În paralel, costurile de transport și asigurare au crescut accentuat, iar numărul navelor dispuse să traverseze zona a scăzut considerabil.
În plus, ideea introducerii unor taxe de tranzit nu mai pare doar o speculație. Reuters relata încă din 19 martie că în Iran există deja discuții oficiale despre instituirea unor taxe pentru navele care folosesc Strâmtoarea Ormuz, iar un parlamentar iranian vorbea deschis despre valorificarea poziției strategice a țării pentru a răspunde sancțiunilor occidentale. Același articol arăta că autoritățile iraniene iau în calcul un nou regim de control asupra rutei maritime după încheierea conflictului.
Mai grav este că aceste plăți par să funcționeze ca o taxă informală de trecere într-un punct-cheie pentru economia mondială. Prin Strâmtoarea Ormuz nu circulă doar petrol și gaze, ci și cantități uriașe de alimente, metale și alte materii prime esențiale. Din acest motiv, orice restricție, taxă sau blocaj impus aici poate avea efecte rapide asupra prețurilor internaționale și asupra lanțurilor globale de aprovizionare.
Totodată, faptul că doar un număr redus de nave a mai traversat ruta de la izbucnirea războiului, multe dintre ele având legături cu Iranul, sugerează că Teheranul și-a consolidat controlul asupra accesului în zonă. Reuters notează că misiunea occidentală de a securiza transportul maritim în regiune este mult mai complicată decât în Marea Roșie, din cauza capacităților militare ale Iranului și a poziției sale geografice directe la intrarea în strâmtoare.
Astfel, ceea ce părea la început doar o amenințare devine tot mai mult o realitate economică și strategică. Dacă informațiile privind aceste taxe de până la 2 milioane de dolari pe cursă se confirmă pe scară largă, Iranul nu doar că influențează traficul prin Ormuz, ci transformă una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii într-un instrument direct de presiune geopolitică și financiară.