Puya, un tată devotat și asumat: „Fetele trebuie să își trăiască propriile experiențe. Eu pot doar să le fiu alături”
Puya, cunoscutul artist și tată a trei fete, mărturisește că se simte extrem de bine în acest rol, chiar dacă recunoaște cu umor că, în comparație cu familia în care a crescut – formată din trei băieți energici și greu de controlat – situația este mult mai liniștită. El spune că, spre deosebire de provocările pe care le-a avut tatăl său, el se bucură de o relație armonioasă cu fiicele sale, Melissa, Iuliana și Natalia.
Cântărețul este un familist convins. Este căsătorit cu Melinda, pe care a cunoscut-o în 2006, când aceasta era încă elevă de liceu. Din 2011 formează oficial o familie solidă, iar cei doi își cresc cu dragoste cele trei fiice. Melinda recunoaște că, uneori, simte nevoia de liniște, dar tot în mijlocul agitației de acasă se simte cel mai bine.
Puya despre cum își crește fiicele: între sprijin și libertate
Artistul mărturisește că este mândru de fetele sale și că nu poate face nicio comparație între ele și el, în copilărie. „Noi am fost trei băieți. A fost greu pentru tata, aveam apucături dificile și nu eram ușor de stăpânit. Fetele, oricât m-aș supăra eu, nu fac nici măcar un sfert din ce făceam noi”, a spus el într-un interviu acordat OK! Magazine.
Puya preferă să adopte o atitudine echilibrată atunci când vine vorba despre viața personală a fetelor sale. Nu vrea să impună reguli rigide, ci mai degrabă să fie un exemplu și un sfătuitor. Consideră că experiențele personale sunt cele care formează cu adevărat un caracter.
„Nu pot și nici nu vreau să le impun cu cine să iasă. Dacă le place de cineva, vor ieși. Asta nu ține de mine. Sigur, dacă e cineva periculos, care le vorbește urât sau are comportamente abuzive, intervin. Dar dacă doar mie nu-mi place freza lui sau faptul că mănâncă semințe, nu mă bag. Experiențele trebuie trăite. Uneori trebuie să dai și peste un om nepotrivit ca să apreciezi ce e bun”, a explicat artistul.
Diferențele dintre generații, resimțite și în familie
În privința muzicii, Puya recunoaște că există o ruptură clară între el și fiicele lui. „Ei ascultă ceva ce eu nu înțeleg. Eu ascult ce le pare lor ciudat. E greu să ne întâlnim la mijloc”, spune el. Cu toate acestea, nu consideră că îmbătrânește din punct de vedere creativ, ba din contră – simte că are în continuare energie și idei noi.
„Mă entuziasmez ca în prima zi când intru în studio. Scriu versuri oriunde mă prinde inspirația. Pentru mine, muzica nu e muncă, e pasiune pură”, mărturisește el.
Fericirea – o chestiune de percepție, nu de avere
Privind în urmă, Puya nu idealizează perioada tinereții. Nu se consideră nostalgic, deși recunoaște că îi este dor uneori de vremurile când prietenii erau mai aproape. „În anii ‘90 nu eram celebru, nu aveam bani, dar eram mereu cu prietenii. Asta mă făcea fericit. Azi, majoritatea sunt plecați în străinătate.”
Artistul subliniază că fericirea nu stă în lucrurile materiale, ci în felul în care alegi să vezi viața. „Poți fi fericit și cu mult, și cu puțin. Nu contează banii, hainele sau telefoanele. Totul e o chestiune de percepție.”
În final, Puya rămâne un om ancorat în realitate, dedicat familiei și artei, conștient că viața e despre echilibru, libertate și învățături trăite pe pielea proprie. Un tată modern, sincer și fără dorința de a controla cu forța, ci de a ghida cu blândețe.