Comunitatea din Borniș, dar și mulți credincioși din întreaga Moldovă, trăiesc zile de profundă tristețe după trecerea la cele veșnice a părintelui Ovidiu-Mihai Ungurianu, care s-a stins din viață la numai 45 de ani, în vremea Postului Paștelui. Moartea sa a lăsat un gol adânc în sufletele celor care l-au cunoscut, l-au ascultat și l-au avut aproape timp de peste două decenii. Slujba de înmormântare a fost săvârșită de IPS Teofan, chiar în biserica unde părintele și-a desfășurat misiunea preoțească ani la rând, locul în care și-a pus sufletul în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor.
Momentul prohodirii a adunat în rugăciune un sobor numeros de preoți și diaconi, membrii familiei, credincioșii parohiei și mulți apropiați care au dorit să îi aducă un ultim omagiu. Atmosfera a fost una copleșitoare, marcată de durere, reculegere și multă rugăciune, în amintirea unui slujitor devotat, care și-a purtat crucea cu demnitate și credință până la capăt.
Părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu a trecut la Domnul în dimineața zilei de 27 martie 2026, după o luptă lungă și grea cu o boală hematologică severă. Timp de 13 ani, a înfruntat suferința cu răbdare, smerenie și nădejde, trecând prin numeroase internări și intervenții medicale, fără să își piardă credința și fără să se îndepărteze de misiunea sa. Chiar și în cele mai dificile momente, a rămas un om al rugăciunii și un sprijin pentru cei din jur.
S-a născut la Piatra Neamț, pe 4 aprilie 1980, în familia lui Mihai și Olguța Ungurianu. Chemarea către slujirea lui Dumnezeu s-a făcut simțită încă din tinerețe, astfel că a urmat cursurile Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. Mai apoi, și-a continuat pregătirea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, unde a urmat și studii de master, aprofundând cunoașterea teologică și formarea sa duhovnicească.
În anul 2005 a fost hirotonit preot de către Patriarhul Daniel, care era la acea vreme Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, în cadrul unei slujbe oficiate la Catedrala Mitropolitană din Iași. Tot în acel an a fost numit paroh în Borniș, loc care avea să devină centrul întregii sale lucrări pastorale. Acolo a slujit neîntrerupt, acolo a construit, a încurajat, a mângâiat și a format o comunitate unită prin credință.
În cei 21 de ani de preoție, părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu a desfășurat o activitate bogată, care a depășit cu mult spațiul liturgic. Pe lângă slujirea la altar, s-a implicat activ în viața socială, culturală și administrativă a comunității. Sub îndrumarea sa, biserica parohială a fost restaurată și modernizată, iar în jurul ei au prins contur proiecte importante pentru oameni și pentru viitorul satului.
Printre realizările sale se numără construirea unei case sociale moderne, amenajarea unui apartament parohial, ridicarea unei fântâni și a unei troițe în curtea bisericii, dar și edificarea unui monument dedicat eroilor, amplasat la școala din sat cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Toate acestea vorbesc despre un preot care nu s-a limitat la cuvânt, ci a pus credința în faptă, transformând-o în lucrare concretă pentru binele comunității.
Cei care l-au cunoscut spun despre el că a fost un păstor apropiat de oameni, blând, statornic în rugăciune și profund dedicat chemării sale. Nu a fost doar un slujitor al altarului, ci și un om care a știut să asculte, să aline, să fie alături de cei aflați în suferință și să aducă lumină acolo unde era nevoie de speranță.
În toată această lucrare i-a stat alături soția sa, preoteasa Roxana-Elena, profesor de educație vizuală și religie, care i-a fost sprijin permanent în familie și în viața comunității. Împreună au crescut trei copii, David-Dumitru, Maria-Ștefania și Mina-Nicolae, cărora le-au oferit dragoste, educație și credință. Familia a fost pentru părintele Ovidiu nu doar refugiu și întărire, ci și parte vie din misiunea sa.
Un proiect de suflet, realizat împreună cu fiul său David-Dumitru, a fost „Bornișul și oamenii săi”, o lucrare ce păstrează memoria locului și a comunității căreia i-a fost părinte duhovnicesc. Acest demers vorbește despre dragostea sa pentru oameni, pentru istoria locului și pentru legătura profundă pe care a construit-o cu satul în care a slujit.
La finalul slujbei de înmormântare, IPS Teofan a adresat un cuvânt de mângâiere celor prezenți, punând în centru credința în Înviere, care dă sens și speranță chiar și în cele mai grele momente ale despărțirii. Mesajul său a subliniat că moartea nu înseamnă sfârșit, ci o plecare vremelnică, în lumina făgăduinței lui Hristos cel Înviat.
Ierarhul a amintit că părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu a propovăduit din altar taina Învierii și a slujit cu devotament toate momentele importante din viața credincioșilor, de la botez și cununie până la spovedanie, binecuvântarea caselor și însoțirea celor plecați din această lume. Tocmai de aceea, despărțirea de el este însoțită de durere omenească, dar și de nădejdea că sufletul său este primit în iubirea lui Dumnezeu.
Pentru familia îndurerată, pentru doamna preoteasă, pentru copii și pentru întreaga comunitate, pierderea este una greu de cuprins în cuvinte. Totuși, credința rămâne sprijinul cel mai puternic, iar amintirea unui astfel de preot nu se stinge odată cu plecarea sa, ci rămâne vie în inimile tuturor celor pe care i-a atins prin slujire, bunătate și dăruire.
Prin slujba oficiată de IPS Teofan, clerul și credincioșii i-au adus un ultim omagiu unui om care și-a închinat viața Bisericii, comunității și lui Dumnezeu. Părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu rămâne în memoria celor din Borniș și a tuturor celor care l-au cunoscut drept un slujitor statornic, un om al credinței și un părinte sufletesc dedicat până la capăt.