Oksana Ionașcu, confesiune emoționantă despre copilărie și puterea de a transforma durerea în lumină: „Am fost concepută dintr-o poveste de dragoste scurtă…”
Cu o voce marcată de emoție și cu sufletul deschis, Oksana Ionașcu a vorbit recent despre una dintre cele mai intime părți ale vieții sale – copilăria marcată de respingere, lupta mamei și iubirea necondiționată a bunicii. Deși este astăzi un nume cunoscut în domeniul spiritualității și dezvoltării personale, puțini știu prin ce încercări a trecut în drumul ei spre vindecare și echilibru interior.
Invitată în cadrul emisiunii „În oglindă”, moderată de Mihai Ghiță, Oksana a ales să vorbească sincer despre originile ei și despre contextul delicat în care a venit pe lume.
„Eu am fost concepută dintr-o poveste de dragoste scurtă și intensă, dar care s-a încheiat brusc. Tatăl meu a ales să plece și să nu își asume rolul de părinte. Iar mama, o tânără de doar 23 de ani, a luat o decizie curajoasă – să păstreze sarcina și să mă aducă pe lume singură, într-un sat mic, într-o familie tradițională unde onoarea și numele în comunitate aveau o importanță uriașă.”
Cuvintele sale au atins inimile celor care au ascultat. Povestea ei este una despre luptă, asumare și depășirea prejudecăților.
Mama ei, o femeie delicată, dar puternică, a dus în spate toate greutățile începutului: judecățile satului, dezamăgirea părinților și conflictul dureros cu propriul tată, bunicul Oksanei, care nu i-a acceptat niciodată cu adevărat existența.
„Am crescut cu sentimentul că nu sunt acceptată. Pentru bunicul meu, eram dovada unei rușini, a unui eșec familial. Însă, în toată această durere, am avut un sprijin divin – bunica mea. Ea m-a primit cu brațele deschise, m-a iubit necondiționat și a fost acolo, ca o lumină, ca un înger păzitor. Ea a fost alinarea mea, refugiul meu.”
Oksana povestește cu recunoștință despre bunica sa, despre legătura specială dintre ele și despre influența profundă pe care această femeie blândă a avut-o în viața ei.
„Bunica a fost pentru mine tot ce nu puteam înțelege atunci: acceptare, iubire, protecție. A fost loialitatea mea, sprijinul meu. Nu mai este printre noi, dar rămâne pentru totdeauna în sufletul meu.”
Astăzi, Oksana Ionașcu se dedică susținerii altor femei aflate în căutarea echilibrului, a înțelegerii de sine și a vindecării. Vorbește deschis despre rana respingerii și despre cum aceasta poate fi transformată într-o forță interioară capabilă să vindece și să inspire.
„Povestea mea nu e singulară. Sunt atâtea femei și copii care trăiesc în contexte asemănătoare. Dar dincolo de durere există puterea de a ne ridica și de a aduce valoare în lume, indiferent de condițiile în care ne-am născut. Asta am învățat de la mama mea.”
Cu onestitate și blândețe, Oksana își asumă trecutul și îl transformă într-o lecție de viață pe care o transmite mai departe. Povestea ei nu este doar despre greutăți, ci mai ales despre curaj, demnitate și despre vindecarea prin iubire.
