O călătorie clandestină, calculată inițial să dureze aproximativ 36 de ore, s-a transformat într-un coșmar de aproape patru zile și într-o adevărată luptă pentru supraviețuire. Brian Robson, un tânăr britanic de numai 19 ani, a decis să se expedieze singur într-o ladă de lemn, deoarece nu își permitea să cumpere un bilet de avion din Australia până în Marea Britanie. Planul său a luat însă o întorsătură neașteptată, iar în loc să ajungă la Londra, s-a trezit în Statele Unite, după 92 de ore petrecute în condiții extreme.
Plecase în Australia, dar își dorea cu orice preț să se întoarcă acasă
Povestea s-a petrecut în anul 1965. Brian Robson ajunsese în Australia în cadrul unui program de imigrare asistată destinat tinerilor britanici. Acesta lucra pentru Victorian Railways, în Melbourne, însă nu reușise să se acomodeze cu noua viață și era copleșit de dorul familiei sale din Cardiff, Țara Galilor.
După aproape zece luni petrecute în Australia, tânărul a hotărât că nu mai putea rămâne și că trebuia să găsească o modalitate de a reveni în Marea Britanie.
Situația era însă complicată. Programul prin care ajunsese în Australia îl obliga să rămână acolo timp de doi ani. În cazul în care ar fi renunțat mai devreme, trebuia să înapoieze suma achitată de autoritățile australiene pentru călătoria sa și, în același timp, să își plătească singur drumul spre casă.
Un bilet de avion până în Marea Britanie costa între 700 și 800 de lire australiene, în timp ce Brian câștiga lunar numai aproximativ 30-40 de lire. Pentru tânărul de 19 ani, strângerea unei asemenea sume părea imposibilă.
Peste ani, Brian avea să povestească faptul că sosirea în Australia fusese un adevărat șoc. Nu îi plăceau locuința în care fusese cazat, mâncarea și stilul de viață departe de cei dragi. Încă din primele zile petrecute acolo începuse să caute o soluție pentru a pleca.
Planul a fost inspirat de povestea unui atlet australian
În acea perioadă, în presă apăruse povestea atletului australian Reg Spiers, care reușise să călătorească din Marea Britanie până în Australia ascuns într-o ladă expediată ca marfă aeriană.
Cazul l-a făcut pe Brian să creadă că un asemenea plan ar putea funcționa și în sens invers. Astfel, tânărul și-a propus să ajungă din Melbourne la Londra fără să cumpere un bilet de avion.
Pentru a-și pune ideea în aplicare, Brian a cerut ajutorul a doi colegi irlandezi, Paul și John, alături de care lucra la Victorian Railways. Cei trei deveniseră apropiați, însă prietenii săi nu au fost de la început convinși că planul era unul bun.
Cel puțin unul dintre ei a încercat să îl facă să renunțe, avertizându-l că riscul era uriaș. Brian a insistat însă și, în cele din urmă, i-a convins să îl ajute.
Cei trei au cumpărat o ladă de lemn suficient de încăpătoare pentru ca tânărul să intre în interior, însă spațiul era extrem de restrâns. Brian, care avea aproximativ 1,73 metri înălțime, nu se putea întinde și era obligat să stea permanent ghemuit, cu genunchii ridicați spre piept.
Lada era mai mică decât cea folosită de atletul Reg Spiers, iar Brian își putea mișca foarte puțin brațele și picioarele.
Coletul a fost declarat drept un computer și a primit etichete pe care scria „Fragil”, „Manevrați cu grijă” și „Această parte în sus”. După ce tânărul a intrat în ladă, Paul și John au închis capacul și l-au fixat cu ajutorul cuielor.
Ce a luat cu el pentru călătoria planificată să dureze 36 de ore
Brian și-a calculat proviziile pentru un drum de aproximativ o zi și jumătate. Planul presupunea ca lada să fie transportată cu avionul de la Melbourne la Sydney, iar de acolo să fie transferată într-o cursă cu destinația Londra.
În spațiul foarte îngust, tânărul a luat o pernă, o lanternă, o cantitate redusă de apă și o sticlă goală, pe care intenționa să o folosească drept toaletă improvizată.
Avea asupra sa și un ciocan, cu ajutorul căruia plănuia să spargă lada după ce ajungea la destinație, precum și câteva lucruri personale, un bagaj mic și o carte cu versurile melodiilor formației The Beatles.
Brian nu și-a luat mâncare. Se temea că, din cauza spațiului restrâns, nu ar fi avut cum să își satisfacă nevoile fiziologice în timpul drumului.
Bagajul ocupa o mare parte din spațiul rămas, iar tânărul era obligat să stea într-o poziție dureroasă, fără posibilitatea de a-și întinde corpul.
Lada a fost ținută cu susul în jos timp de 22 de ore
Prima parte a călătoriei a decurs conform planului. Lada a fost transportată cu avionul din Melbourne până la Sydney. Odată ajunsă acolo, situația a început însă să se complice.
Avionul spre Londra era plin, astfel că lada a rămas în aeroport, în așteptarea unui alt zbor. În ciuda avertismentelor inscripționate pe exterior, muncitorii care manipulau mărfurile au așezat coletul cu susul în jos.
Brian a rămas în această poziție aproximativ 22 de ore. Greutatea bagajului și a propriului corp îi apăsau capul și partea superioară a trupului.
Tânărul avea să descrie ulterior acele ore drept unele dintre cele mai cumplite momente ale vieții sale. Nu avea suficient loc pentru a se întoarce, iar dacă ar fi strigat după ajutor, planul său ar fi fost imediat descoperit.
După aproape o zi de așteptare, lada a fost încărcată într-un alt avion. Brian a auzit pornirea motoarelor și a crezut că se îndrepta, în sfârșit, spre Marea Britanie.
Tânărul nu știa că lada fusese transferată într-un avion Pan Am al cărui traseu trecea prin Statele Unite.
Drumul de o zi și jumătate a ajuns să dureze 92 de ore
Condițiile din cala avionului au fost extrem de dificile. Temperatura varia foarte mult, aerul era greu de respirat, iar corpul tânărului începuse să amorțească.
Articulațiile îi erau înțepenite, mușchii îi deveniseră aproape imposibil de controlat, iar Brian își pierdea din când în când cunoștința.
Deși avea un ciocan în ladă, nu a încercat să spargă pereții în timpul zborului. Chiar dacă ar fi reușit să iasă, s-ar fi aflat în continuare în cala avionului și nu ar fi avut nicio posibilitate de a ajunge în cabina pasagerilor.
Călătoria care trebuia să dureze numai 36 de ore s-a prelungit până la 92 de ore. În loc să aterizeze la Londra, Brian a ajuns la Los Angeles, la mii de kilometri distanță de destinația dorită.
Mai târziu, tânărul avea să descrie întreaga experiență drept „îngrozitoare”, mărturisind că atunci s-a simțit cel mai aproape de moarte.
O lanternă scăpată din mână i-a salvat viața
După ce avionul a aterizat la Los Angeles, Brian a încercat să afle cât era ceasul. A aprins lanterna pe care o avea asupra sa, însă, din cauza slăbiciunii și a poziției în care stătuse, nu și-a mai putut controla bine mâinile și a scăpat-o.
Raza de lumină a trecut prin crăpăturile dintre scândurile lăzii și a fost observată de angajații aeroportului. Aceștia au auzit și zgomote venind din interiorul coletului.
Unul dintre muncitori a privit printr-o gaură din lemn și a observat că înăuntru se afla un om. Lada a fost deschisă imediat, iar Brian a fost găsit într-o stare extrem de gravă.
Era deshidratat, respira cu dificultate și era atât de slăbit încât nu mai putea merge. Mâinile și picioarele îi erau învinețite, iar corpul său rămăsese blocat aproape patru zile în aceeași poziție.
Medicii i-au spus ulterior că nu ar fi supraviețuit unui alt zbor de aproximativ 12 ore până la Londra.
A ajuns la spital, iar cazul său a fost cercetat de FBI
Brian a fost transportat cu un scaun rulant la un spital din Los Angeles, unde a rămas internat timp de câteva zile. Mușchii și articulațiile îi erau complet înțepenite, iar tânărul nu se putea deplasa fără ajutor.
Pentru că intrase ilegal în Statele Unite, ascuns într-un colet, cazul său a intrat și în atenția autorităților americane.
FBI a făcut verificări pentru a stabili dacă Brian reprezenta o amenințare sau dacă putea avea legături cu activități de spionaj. După ce anchetatorii au stabilit că era doar un tânăr care încercase, într-un mod disperat, să se întoarcă acasă, autoritățile au decis să nu îl trimită înapoi în Australia.
De această dată, Brian a fost urcat într-un avion cu destinația Marea Britanie și a călătorit pe un loc destinat pasagerilor.
Când a ajuns la Londra, era încă slăbit și se deplasa cu mare dificultate. Părinții săi au fost fericiți să îl vadă în viață, însă au fost și extrem de furioși din cauza riscului uriaș pe care și-l asumase.
Și-a căutat prietenii după mai bine de jumătate de secol
După revenirea în Marea Britanie, Brian a încercat să le scrie celor doi colegi irlandezi care îl ajutaseră să intre în ladă. Nu a primit însă niciun răspuns și, timp de zeci de ani, nu a mai aflat nimic despre Paul și John.
În anul 2021, la 56 de ani după această aventură, povestea lui Brian a revenit în atenția publicului. Bărbatul și-a publicat memoriile, intitulate „The Crate Escape”, și a lansat un apel pentru a-i găsi pe cei doi foști colegi.
Nu își mai amintea numele lor de familie și spunea că i-ar fi putut recunoaște doar în fotografii realizate în tinerețe. Brian își dorea să afle ce se întâmplase cu aceștia și să le mulțumească pentru ajutorul oferit.
În urma apelului public, a reușit să ia legătura cu unul dintre cei doi prieteni. A aflat atunci că scrisorile pe care le trimisese după întoarcerea sa în Marea Britanie nu ajunseseră niciodată la destinație.
Ulterior, cei doi au continuat căutările pentru a-l identifica și pe celălalt bărbat implicat în plan.
Brian Robson a numit această aventură cea mai mare greșeală a vieții sale. Chiar dacă în anii următori a continuat să călătorească în numeroase țări, a spus că nu avea să mai intre niciodată într-o ladă.
