Creștinii ortodocși din România se pregătesc să marcheze Moșii de iarnă, unul dintre cele mai importante momente din calendarul bisericesc dedicate pomenirii celor adormiți. În anul 2026, această zi va fi prăznuită sâmbătă, 14 februarie, cu o zi înainte de Lăsatul Secului de carne, deschizând astfel seria celor șapte sâmbete ale morților din perioada premergătoare Paștelui.
Moșii de iarnă sunt un reper profund al spiritualității ortodoxe, un timp al rugăciunii, al milei și al legăturii dintre cei vii și cei plecați la cele veșnice, așa cum este învățătura Bisericii Ortodoxe Române.
Semnificația Moșilor de iarnă
Această zi este strâns legată de cultul strămoșilor și de credința că rugăciunile și pomenirile făcute de cei vii pot aduce mângâiere și iertare sufletelor celor adormiți. În tradiția ortodoxă, sâmbăta este ziua consacrată pomenirii morților, deoarece amintește de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu trupul în mormânt și S-a pogorât la iad pentru a elibera sufletele celor drepți.
În cadrul slujbelor oficiate în biserici, sunt pomeniți toți cei care au trăit în comuniune cu Biserica. Conform rânduielii ortodoxe, nu sunt pomeniți copiii nebotezați sau persoanele care au respins în mod explicit credința, această practică fiind legată de dogma Bisericii.
Ce trebuie să facă credincioșii sâmbătă
Pregătirea pentru Moșii de iarnă începe cu alcătuirea pachetelor de pomană, aduse la biserică pentru a fi sfințite. În mod tradițional, acestea conțin:
- colivă, simbol al învierii și al vieții veșnice;
- colaci, care reprezintă continuitatea vieții;
- lumânări, semn al luminii lui Hristos;
- vin, simbol al sângelui Mântuitorului;
- pomelnice cu numele celor adormiți.
În funcție de zonă, se mai adaugă plăcinte, sarmale, carne, brânzeturi, mere sau alte fructe. Lumânările se aprind atât în biserică, cât și la morminte, fiind asociate cu credința că sufletele celor pomeniți primesc lumină și căldură dumnezeiască.
Tradiții și obiceiuri regionale
Obiceiurile legate de Moșii de iarnă diferă de la o regiune la alta, păstrând însă același sens profund al pomenirii:
- Muntenia: lângă colivă se pune adesea un bănuț, destinat celui mai sărac om, gest considerat aducător de bine.
- Banat: femeile merg la cimitir pentru a tămâia mormintele, iar după slujbă se împart bucate precum grâu fiert cu brânză și unt, friptură de porc sau cotoroage.
- Bucovina: plăcintele cu brânză sunt nelipsite din pachetele de pomană.
- Transilvania: se oferă mâncărurile preferate ale celor pomeniți, inclusiv deserturi locale, precum prăjitura numită „pupi”.
Sâmbăta morților sau Moșii de piftii
Moșii de iarnă mai sunt cunoscuți și sub denumirea de Sâmbăta morților sau Moșii de piftii, nume care amintește de preparatele din carne, ultimele consumate înainte de intrarea în Postul Paștelui.
În tradiția populară, această zi este dedicată odihnei, rugăciunii și vizitelor la cimitir. Se evită munca fizică și activitățile casnice precum spălatul sau curățenia, iar nerespectarea acestor obiceiuri este, în unele zone, asociată cu superstiții și credințe vechi.
Moșii de iarnă rămân, astfel, nu doar o rânduială bisericească, ci și o expresie profundă a memoriei, respectului și iubirii față de cei care nu mai sunt printre noi.