Carmen Grebenișan, în fața unei provocări neașteptate în sarcină: „Mă simt neputincioasă și vinovată”
Carmen Grebenișan traversează una dintre cele mai delicate perioade din viața sa, fiind însărcinată pentru prima dată. Deși vestea sarcinii a fost întâmpinată cu bucurie de fanii săi, realitatea primelor săptămâni s-a dovedit a fi cu mult mai dură decât și-ar fi imaginat.
Primele semne ale unei sarcini complicate
Totul a început în jurul săptămânii 12, când Carmen a început să experimenteze simptome intense de greață, vărsături și epuizare extremă. Influencerița a povestit deschis pe Instagram despre starea fizică și emoțională care a luat-o complet prin surprindere:
„Mă trezeam dimineața și primul reflex era să fug la baie. Vomitam bilă, un lichid amar, fără să fi mâncat nimic. Am încercat să beau apă, dar totul revenea. Nu puteam să vorbesc, să mă mișc, să funcționez.”
Starea de rău a devenit atât de severă încât a fost nevoită să-și anuleze toate planurile și să apeleze la ajutor medical de urgență.
Un diagnostic rar și greu de dus: disgravidia
Medicii i-au pus un diagnostic clar: disgravidie, o afecțiune care afectează aproximativ 8% dintre femeile însărcinate și care presupune grețuri și vărsături persistente, cu risc de deshidratare și dezechilibru fizic sever.
Tratamentul recomandat a inclus perfuzii intravenoase pentru hidratare și stabilizare. Cu toate acestea, Carmen spune că stările nu s-au îmbunătățit semnificativ.
„Mi-e rău când vorbesc, mi-e rău când mă mișc. E cel mai intens rău fizic pe care l-am trăit vreodată. Am pijamaua pe mine de două zile și abia reușesc să beau apă cu paiul.”
Griji, vinovăție și izolare emoțională
Dincolo de lupta cu simptomele fizice, Carmen a recunoscut că se confruntă și cu o presiune emoțională puternică. Nu doar că se simte neajutorată, dar trăiește și un sentiment profund de vinovăție:
„Mă simt vinovată că nu pot să mănânc sau să beau apă. Că nu pot să îi ofer bebelușului ceea ce are nevoie. Că nu pot să-mi ajut partenerul sau să fiu prezentă în viața celor din jur.”
Această luptă interioară a dus la o retragere vizibilă din viața publică și din cercul său apropiat. Carmen spune că a devenit mai retrasă, nu mai răspunde la mesaje și nu mai are energia de altădată pentru online sau pentru prieteni.
„Mă comport ciudat. Nu mai am chef să vorbesc cu nimeni. Parcă m-am închis în mine.”
Un proces dureros, dar cu speranță
Chiar dacă realitatea sarcinii nu seamănă deloc cu imaginea idealizată pe care o avea în minte, Carmen își păstrează speranța că această perioadă dificilă va trece.
„Nu e acea parte frumoasă, plină de entuziasm. Este partea grea, în care simt că vreau doar să plâng. Dar știu că va trece. Totul trece, nu?”
Recunoscătoare pentru sprijinul pe care îl primește și pentru faptul că poate să se odihnească acasă, Carmen a transmis un gând special și pentru femeile care trec prin sarcină în condiții grele:
„Mă simt norocoasă că pot să stau acasă. Mă gândesc cu durere la femeile care sunt însărcinate și trebuie să lucreze opt ore în picioare. Nici nu vreau să-mi imaginez…”
