# **Mihaela Botezatu, strigăt de durere la o săptămână de la moartea lui Silviu Prigoană: „Nu mai pot! Lăsați-mă să plâng în liniște”**
La aproape o săptămână de la pierderea fulgerătoare a lui Silviu Prigoană, soția sa, Mihaela Botezatu, a ieșit public pentru a vorbi despre durerea care îi marchează existența. Omul de afaceri, care s-a stins la doar 60 de ani din cauza unui atac de cord, a lăsat în urmă o familie devastată și un gol imens în lumea afacerilor și a celor care l-au cunoscut.
—
### **O poveste de iubire discretă și o pierdere neașteptată**
Mihaela Botezatu și Silviu Prigoană au format un cuplu admirat pentru discreția și respectul reciproc care le-au definit relația. S-au căsătorit în 2016, într-un cadru restrâns, departe de ochii curioși ai publicului. Dragostea lor, consolidată de încredere și sprijin, nu a fost niciodată afectată de diferența de vârstă de 14 ani sau de provocările venite din exterior.
Pe 12 noiembrie 2024, viața Mihaelei a fost schimbată ireversibil. În timp ce se afla la un restaurant din Brașov, Silviu Prigoană a suferit un atac de cord care i-a fost fatal. Această tragedie a șocat nu doar familia, ci și publicul larg, iar atenția mediatică declanșată a adus un plus de presiune asupra celor apropiați.
—
### **„Nu mai pot! Tot ce îmi doresc este liniște”**
La câteva zile după tragedie, Mihaela a simțit nevoia să adreseze un mesaj public, cerând respect și discreție într-un moment atât de dificil. Mesajul său, încărcat de emoție, reflectă durerea unei femei care încearcă să-și protejeze familia:
„Nu mai pot! Vă rog, dacă vreți să mă înțelegeți, nu mai pot! Tot ce îmi doresc este liniște. Silviu nu are nici măcar o săptămână de când a plecat, iar noi nu avem parte de acea liniște firească pe care o meritam. Nu am greșit nimănui cu nimic, vreau doar să fiu lăsată măcar un pic în pace.”
Mihaela a evidențiat cât de greu este pentru copiii săi să gestioneze atenția mediatică, mai ales când aceasta invadează spațiul lor personal:
„Copiii sunt cu ochii pe televizoare. Nu vreau să audă că stau și dau declarații. Am răspuns pentru că am început munca. Nu pot să stau închisă în casă, trebuie să muncesc.”
—
### **Durerea unei mame: între suferință și responsabilitate**
Pierderea lui Silviu Prigoană a pus-o pe Mihaela în fața unor provocări emoționale uriașe. Pe lângă propria durere, ea trebuie să-și susțină copiii, să le ofere stabilitate emoțională și să îi protejeze de avalanșa de informații din presă.
Deși impactul pierderii este copleșitor, Mihaela își asumă responsabilitățile zilnice, încercând să păstreze un echilibru între doliul personal și nevoile familiei:
„Trebuie să muncesc, să merg înainte. Nu mă pot lăsa copleșită complet, pentru că familia mea are nevoie de mine.”
—
### **Un apel la compasiune și respect**
Mihaela a făcut un apel sincer către public și media, cerând compasiune și înțelegere. Într-un astfel de moment de vulnerabilitate, ea își dorește să fie lăsată să trăiască durerea în intimitatea familiei sale. A subliniat că atenția excesivă nu face decât să amplifice suferința, transformând doliul într-un spectacol public:
„Avem nevoie de liniște. Este singurul lucru pe care îl cer. Nu judec pe nimeni, dar am nevoie de timp și de spațiu pentru a-mi aduna gândurile și pentru a găsi puterea să merg mai departe.”
—
### **Amintirea unui om de afaceri respectat**
Silviu Prigoană a fost o personalitate marcantă în lumea afacerilor din România. De-a lungul carierei, a construit un imperiu în domeniul colectării deșeurilor, devenind unul dintre cei mai respectați oameni de afaceri din țară. Tragedia pierderii sale la o vârstă relativ tânără a șocat atât partenerii săi de afaceri, cât și pe cei care l-au cunoscut în plan personal.
—
### **Mihaela, simbol al demnității în fața suferinței**
În ciuda valului de emoții și presiuni externe, Mihaela Botezatu rămâne un simbol al demnității și al rezilienței. Tragedia care i-a lovit familia este o lecție despre fragilitatea vieții, dar și despre puterea de a continua, chiar și în cele mai grele momente.
În apelul său pentru liniște și respect, Mihaela transmite un mesaj profund: fiecare om își trăiește durerea în felul său și merită să fie lăsat să o gestioneze fără interferențe externe. Prin exemplul său, ea ne amintește de importanța compasiunii și a discreției în fața suferinței umane.