Jean de la Craiova, confesiuni tulburătoare despre copilărie: „Lucram după școală pentru 25 de lei ca să avem ce mânca acasă”
Astăzi se bucură de succes, stabilitate și o viață de familie împlinită, însă începuturile lui Jean de la Craiova nu au fost deloc ușoare. Artistul, devenit unul dintre cei mai apreciați cântăreți din România, a vorbit recent despre copilăria sa marcată de lipsuri și greutăți, dezvăluind momente intime și emoționante din trecutul său.
Invitat într-o emisiune TV, Jean de la Craiova a rememorat cum era viața lui în copilărie, pe vremea când locuia în cartierul Pantelimon și învăța să se descurce într-o realitate dură, fără sprijinul unui tată prezent și cu o mamă care se străduia să crească singură trei copii.
„Eram în școala generală, în Pantelimon. După ce terminam orele, mergeam la parterul blocului unde era un magazin de mobilă. Mă împrietenisem cu oamenii de acolo și îi ajutam la ce puteam: strângeam gunoiul, despachetam marfa… pentru 25 de lei pe zi. Seara, cu banii strânși, mă duceam la alimentară sau la aprozar să cumpăr ceva pentru familie. Încercam să adun peste 100 de lei, ca să nu ne lipsească mâncarea”, a povestit cu sinceritate artistul.
„Mama ne-a crescut singură. Uneori, nu aveam ce mânca”
Povestea lui Jean de la Craiova este una despre determinare, sacrificiu și visuri mari, în ciuda dificultăților. De la doar 13 ani, a fost nevoit să înțeleagă greutățile vieții și să-și ajute mama, care, după despărțirea de tatăl lui, a rămas singură cu trei copii în grijă.
„Mama ne-a crescut singură de la 13 ani. Nu aveam ce mânca uneori. Eram trei frați, și mama trebuia să ne dea fiecăruia câte 5 lei pe zi pentru școală – să ne luăm un iaurt, un baton. 15 lei în fiecare zi. Și n-avea de unde. Așa că eu lucram după școală, pentru acei 25 de lei. Asta m-a motivat, m-a învățat să lupt.”
„Am visat mereu că voi fi cineva. Și n-am renunțat”
În ciuda lipsurilor, Jean de la Craiova nu și-a abandonat niciodată visul. Credea cu tărie că, prin muncă și ambiție, poate reuși. Loial propriului vis, artistul și-a urmat drumul cu încăpățânare, inspirat de o frază care i-a rămas în minte încă din copilărie:
„Aveam o lozincă a mea: Dacă Ceaușescu a fost cizmar, și eu pot să fiu cineva. Știam că va veni ziua în care o să fiu iubit de oameni. E minunat să primești dragoste sinceră de la public. Și dacă m-aș mai naște o dată, tot asta aș face: aș cânta și aș încânta suflete.”
Astăzi, Jean de la Craiova este un nume cunoscut în showbiz-ul românesc, iubit de public nu doar pentru muzica sa, ci și pentru sinceritatea și modestia cu care își poartă trecutul. Povestea sa rămâne un exemplu de perseverență, arătând că, indiferent de cât de grele sunt începuturile, visurile nu trebuie abandonate.