Maria Tănase, cunoscută drept „privighetoarea României”, nu a fost doar o cântăreață extraordinară, ci și o femeie elegantă, rafinată, care adora bijuteriile și luxul. În ciuda numeroaselor sale bijuterii, a existat un inel special de care nu s-a despărțit niciodată, purtându-l cu mândrie și dragoste până în ultimele clipe de viață. Aceasta nu era doar o bijuterie, ci un simbol al iubirii profunde și intense pe care a trăit-o alături de Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii. Povestea inelului cu diamante și safir pe care l-a primit de la Brâncuși este una care reflectă legătura lor profundă, dar și personalitatea vibrantă a Mariei Tănase.

### Un inel cu o poveste de iubire

Inelul, confecționat din aur roșu de 10K și argint, încrustat cu un safir albastru și zece diamante rose-cut, i-a fost dăruit Mariei Tănase de Constantin Brâncuși, într-o perioadă când cei doi trăiau o poveste de dragoste pasională. Maria a purtat acest inel cu o semnificație profundă, până în ultima clipă a vieții, acesta devenind o parte din identitatea ei. Nu era doar o bijuterie prețioasă, ci un simbol al unei relații intense, pline de admirație și respect reciproc.

Legătura dintre Maria Tănase și Brâncuși nu a fost una convențională, ci una marcată de inteligență, artă și o profunzime spirituală unică. Inelul primit de la Brâncuși a devenit astfel nu doar un obiect de valoare materială, ci o legătură simbolică între două suflete care și-au găsit un refugiu unul în celălalt. Această bijuterie avea o semnificație atât de puternică pentru Maria încât a inclus-o în testamentul său, lăsând-o ca moștenire strănepotului său, Dumitru Cercel, împreună cu alte bijuterii și obiecte personale de mare valoare sentimentală.

### Destinul inelului după moartea Mariei Tănase

Maria Tănase a lăsat clar în testament că acest inel, alături de alte bijuterii valoroase, trebuie să ajungă la strănepotul său. Astfel, după moartea artistei, Dumitru Cercel a moștenit această bijuterie prețioasă, care ulterior a fost scoasă la licitație. Inelul cu diamante și safir a fost vândut pentru suma de 11.000 de euro, un preț impresionant, dar care reflectă nu doar valoarea materială a inelului, ci și importanța sa istorică și sentimentală.

„Singura bijuterie purtată până la moarte,” a spus strănepotul artistei, povestind că Maria nu s-a despărțit niciodată de acest inel. În dimineața zilei de 2 mai 1963, când Maria, grav bolnavă, a fost transportată la spitalul Bernat Andrei, inelul se afla pe degetul ei, la fel cum fusese de când îl primise de la Brâncuși. Aceasta a fost ultima bijuterie pe care a purtat-o, o legătură simbolică între dragostea pentru Brâncuși și pasiunea ei pentru artă și frumos.

### Moștenirea lăsată de Maria Tănase

Pe lângă inel, Maria Tănase i-a lăsat strănepotului său și alte obiecte personale valoroase, inclusiv o statuetă din lemn primită tot de la Constantin Brâncuși, un testament olograf, o tabacheră gravată cu numele ei și alte bijuterii și pietre prețioase. Dumitru Cercel a menționat, de asemenea, că a scris o carte, așa cum îi ceruse Maria în testament, contribuind astfel la păstrarea vie a moștenirii culturale și personale a marii artiste.

Această legătură cu Brâncuși, prin intermediul inelului și al altor daruri, nu a fost doar una de ordin material, ci a reflectat o legătură sufletească și artistică între două personalități unice ale culturii românești. Maria Tănase a fost mult mai mult decât o cântăreață talentată, iar relația ei cu Brâncuși a fost una marcată de înțelegere artistică și spirituală.

### O poveste de iubire care a marcat două genii

Relația dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși a început în 1938, la Paris, când Maria avea doar 25 de ani, iar Brâncuși era un artist consacrat, în vârstă de 62 de ani. Cei doi s-au întâlnit cu ocazia unei expoziții organizate de Dimitrie Gusti, eveniment la care Maria a fost invitată să cânte. În acele zile petrecute la Paris, Maria a rămas în atelierul lui Brâncuși timp de două zile, stârnind furia lui Gusti, dar în același timp declanșând o poveste de dragoste fulgerătoare între cântăreață și sculptor.

Istoricul și scriitorul Petre Pandrea a scris în cartea sa „Brâncuși – Amintiri și exegeze” despre această întâlnire, descriind cum Brâncuși și Maria s-au împrietenit rapid și s-au iubit cu o intensitate care a depășit diferența de vârstă și barierele sociale. „S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii,” scria Pandrea, reflectând conexiunea profundă dintre cei doi. Dragostea lor a fost atât de puternică încât Brâncuși a simțit nevoia să-i ofere Mariei acel inel, ca un simbol al legăturii lor.

Această poveste de iubire nu a fost însă lipsită de complicații. Brâncuși, cunoscut pentru personalitatea sa puternică și independentă, și Maria, o tânără plină de viață și energie, au trăit momente de tensiune și separare. Cu toate acestea, relația lor a rămas una memorabilă, iar darurile pe care Brâncuși i le-a oferit Mariei au rămas o mărturie a afecțiunii lor reciproce.

### Moștenirea artistică și spirituală a Mariei Tănase

Povestea inelului și legătura sa cu Constantin Brâncuși sunt doar o parte a moștenirii impresionante pe care Maria Tănase a lăsat-o în urmă. Artista nu a fost doar o cântăreață de excepție, ci și o figură emblematică a culturii românești, un simbol al muzicii populare și tradiționale. Prin vocea sa unică și repertoriul său vast, Maria Tănase a reușit să aducă folclorul românesc pe scenele internaționale, fiind apreciată de publicuri din întreaga lume.

Astăzi, la decenii după moartea sa, amintirea Mariei Tănase rămâne vie nu doar prin muzica sa, ci și prin povești precum cea a inelului cu diamante și safir, un simbol al iubirii și pasiunii care au marcat viața acestei artiste de excepție. Moștenirea sa continuă să inspire și să captiveze noi generații, iar legătura sa cu Constantin Brâncuși adaugă o dimensiune profundă și romantică vieții sale tumultuoase și pline de emoție.

Prin păstrarea și transmiterea acestor povești, memoria Mariei Tănase rămâne un reper cultural de neuitat, iar inelul său, odată purtat cu dragoste și mândrie, devine un simbol al unei vieți trăite cu pasiune și intensitate.