Înălțarea Domnului, cunoscută și sub numele de Ispas, reprezintă un moment de adâncă înălțare spirituală și devoțiune pentru creștinii din întreaga lume. Această sărbătoare solemnă are loc la 40 de zile după Paște, în joia din săptămâna a șasea de după această sărbătoare centrală a creștinătății. Anul acesta, Paștele a fost sărbătorit pe data de 5 mai, iar Înălțarea Domnului va fi marcată mai târziu, pe data de 13 iunie, conform tradiției bisericești.
În ziua Înălțării, credincioșii își întâmpină semenii cu salutul sacru “Hristos S-a înălțat!”, iar răspunsul este “Adevărat S-a înălțat!”. Această formă de salut marchează bucuria și recunoștința creștinilor față de înălțarea lui Isus Hristos la ceruri, ca o confirmare a divinității Sale și a biruinței asupra morții și păcatului.
Tradițiile și obiceiurile asociate cu Înălțarea Domnului sunt bogate în simbolism și adânc înrădăcinate în cultura și credința populară. Unul dintre aceste obiceiuri este legat de purtarea frunzelor de nuc la brâu, care simbolizează momentul în care și Iisus Hristos S-a înălțat la ceruri, un gest de adânc respect și recunoștință față de mântuitorul creștinătății.
O altă tradiție populară asociată cu Înălțarea Domnului este legată de credința că cei care mor în această zi specială ajung direct în rai, călăuziți de mâna divină a lui Dumnezeu. De asemenea, se crede că animalele domestice sunt protejate și binecuvântate în această zi, fiind obiceiul de a le lovi ușor cu leuștean pentru a le aduce spor și sănătate.
Un alt aspect important al tradițiilor legate de Înălțarea Domnului este reprezentat de obiceiurile casnice și ritualurile de împărțire a diferitelor produse alimentare și obiecte simbolice. Astfel, femeile împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele celor adormiți, încredințându-le protecția divină și binecuvântarea. Aceste gesturi sunt considerate o formă de comunicare spirituală între cei vii și cei trecuți în lumea de dincolo, menținând legătura și comuniunea dintre cele două planuri ale existenței.
Tot în această zi, se practică și obiceiul îngropării unor fire de păr din vârful cozilor animalelor într-un furnicar, cu scopul de a atrage bunăstarea și fertilitatea asupra gospodăriei. Este o tradiție veche care are rădăcini adânci în credințele populare și în relația strânsă dintre om și natură.
Un alt aspect notabil al tradițiilor legate de Înălțarea Domnului este reprezentat de ritualul vopsirii ouălor și petrecerea ca în ziua de Paști. Aceasta reflectă importanța și solemnitatea acestei sărbători în viața și credința creștinilor, care o sărbătoresc cu bucurie și recunoștință pentru darurile divine și pentru biruința lui Hristos asupra morții și păcatului.
Un obicei specific mediului rural este legat de practicarea ritualului leușteanului, un act de binecuvântare și protecție asupra gospodăriei și a animalelor domestice. Această tradiție presupune atingerea membrilor familiei și a animalelor cu o legătură de leuștean, pentru a îndepărta orice rău și a atrage sporul și bunăstarea în gospodărie. Este o formă de credință și devoțiune populară, transmisă din generație în generație, care aduce alinare și speranță în fața provocărilor vieții.
În concluzie, Înălțarea Domnului este o sărbătoare deosebit de importantă și semnificativă în calendarul creștin, care marchează înălțarea lui Isus Hristos la ceruri și începutul perioadei de “Așteptare” până la sărbătoarea Rusalii. Tradițiile și obiceiurile asociate cu această zi sunt o expresie a credinței și spiritualității poporului creștin, reflectând adâncimea și bogăția tradiției religioase și culturale.