Imagini rare de la mormântul Mădălinei Manole au emoționat încă o dată publicul. S-au scurs 14 ani de la tragicul deces al solistei, iar cei care au iubit-o continuă să treacă pe la cimitirul unde aceasta își doarme somnul de veci. Fratele artistei, Marian Manole, merge an de an, în preajma sărbătorilor, la mormântul surorii sale pentru a aprinde o lumânare și a-i aduce un omagiu.
Mădălina Manole a decedat pe 14 iulie 2010, în ziua în care ar fi împlinit 43 de ani. Regretata cântăreață a lăsat în urmă o durere profundă, care nu s-a estompat nici după atâția ani. Marian, fratele Mădălinei, merge la cimitirul Bolovani din Ploiești pentru a-și exprima durerea și dorul. „Am mers cu fiul meu la mormânt în prima zi de Crăciun să aprindem candele și să ducem și noi coronițe. Am găsit unele și acolo, la cimitir. Anii trecuți, soțul mai venea și el și <<împodobea>> mormântul!”, a mărturisit Marian Manole pentru Click!.
Un alt regret care îl apasă pe fratele solistei este imposibilitatea de a-și vedea nepotul. „Pe nepotul meu nu l-am văzut niciodată. Nu am luat legătura cu el, nu sunt lăsat de tutore”, a adăugat acesta, exprimându-și durerea pentru ruptura care s-a creat în familie după moartea Mădălinei.
Moartea Mădălinei Manole a fost un șoc pentru întreaga țară. Pe 14 iulie 2010, artista a fost găsită fără viață în locuința sa, iar ulterior s-a stabilit că decesul a survenit în urma ingerării unei substanțe toxice, Furadan. Investigațiile autorităților au concluzionat că a fost vorba despre un act deliberat. Totuși, ipoteza sinuciderii a fost contestată de fratele artistei, care nu a putut accepta niciodată acest scenariu. „Nu cred și nu am să cred niciodată că, după ce am vorbit cu ea la telefon și am făcut planuri de vacanță, iar ea ne-a invitat, de ziua ei, noaptea a înnebunit și și-a luat viața! Nu are nicio logică. Nu cred că așa procedează un sinucigaș. Cum s-ar spune, ea ne-a amăgit, iar noaptea a comis suicidul, ca să ce…!?”, a declarat Marian Manole pentru playtech.ro.
Un bilet de adio găsit după moartea artistei a adâncit și mai mult misterul din jurul tragediei. În ultimele ei cuvinte, Mădălina Manole și-a exprimat sentimentele de neputință și durerea interioară: „Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi, dragii mei. Mi-a dăruit Dumnezeu cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu, cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, cei mai buni şi sacrificaţi părinţi din lume, frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu. Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos. Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea. Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu. Voi toţi m-aţi iubit şi mi-aţi arătat lucrul ăsta mereu, tot timpul. Şi totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea. Aşa gândesc eu, aşa trebuie. Cum să închei rândurile astea? Cum? Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi, dar şi la ce să fac. Să nu mai fiu. Puiu mic să rămână o perioadă la Botoşani cu mama şi tata. Poate mă va ierta mai târziu, când va fi mare. Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi! Nu uita de banii de la BRD! În cont euro! Şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea!”
Mădălina Manole rămâne în memoria colectivă nu doar ca o artistă talentată, ci și ca o voce care a emoționat generații întregi. Mormântul său, încărcat de flori și lumânări aprinse, continuă să fie un loc de pelerinaj pentru cei care i-au iubit muzica și pentru cei care nu pot accepta nici acum plecarea sa prematură. Povestea Mădălinei Manole este una despre lumină și umbră, despre succes și fragilitate, dar mai ales despre impactul profund pe care l-a avut asupra celor care i-au ascultat cântecele.