Durere imensă! Întreaga lume a atletismului românesc este în doliu. Felicia Țilea-Moldovan, una dintre cele mai mari sportive din istoria țării, și-a încheiat lupta cu boala la doar 57 de ani, după o bătălie crâncenă. O campioană excepțională la aruncarea suliței și un simbol al perseverenței, ea a lăsat o moștenire de necontestat.
Născută în Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud, Felicia Țilea a fost descoperită și formată de profesorul Nicu-Ionel Lăpușan, devenind una dintre cele mai titrate atlete ale României. Transferată la Clubul Sportiv Municipal Zalău în 1988, talentul și ambiția ei au deschis drumul către competițiile internaționale de elită.
De atunci, nu a mai întâmpinat obstacol: multiplă campioană națională la aruncarea suliței, a reprezentat România la patru ediții ale Jocurilor Olimpice (Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 și Beijing 2008) și a înregistrat rezultate remarcabile pe plan european și mondial. A câștigat de două ori Superliga Europei (1993 și 1996), a obținut medalia de bronz la Campionatul European de la Helsinki în 1994 și, în 1995, a devenit campioană mondială universitară la Universiada din Fukuoka, Japonia, fiind și vicecampioană mondială la Campionatul Mondial de la Goteborg.
În 1996, înainte de Jocurile Olimpice de la Atlanta, Felicia a atins cel mai bun rezultat mondial din faza de calificare – 69,26 metri, folosind vechiul model de suliță, un record care va dăinui ca reper pentru generațiile următoare.
Profesorul Nicu-Ionel Lăpușan, mentorul ei, și-a exprimat profundul regret:
„Fosta mea sportivă, Felicia Țilea-Moldovan, a pierdut ultima și cea mai importantă luptă, după o suferință grea. Ea a scris pagini de aur în istoria atletismului românesc. Condoleanțe sincere soțului, Lucică Moldovan, și băiatului, Mario. Dumnezeu să o odihnească în pace.”
Felicia Țilea-Moldovan nu a fost doar o campioană pe teren, ci și un simbol al curajului, ambiției și dăruirii totale. Amintirea ei va rămâne vie în inimile celor care au admirat-o și s-au inspirat din exemplul său. Drum lin, campioană!
