Ion V. Ionescu, o legendă a fotbalului românesc, a încetat din viață duminică seara, în jurul orei 22:00, la venerabila vârstă de 88 de ani. „Jackie” Ionescu, cum era cunoscut în lumea sportului, a avut o carieră strălucită atât ca jucător, cât și ca antrenor, lăsând o amprentă de neșters în istoria fotbalului din România.
Ion V. Ionescu s-a născut pe 2 mai și a început să își construiască cariera sportivă în anii ’40, debutând ca mijlocaș ofensiv la echipa Politehnica Timișoara în 1945. Pe parcursul a aproape două decenii, a evoluat pentru diverse echipe de prestigiu precum Progresul Sibiu (1955-1956), Sportul Studențesc (1956-1959) și Victoria București (1959-1960). De-a lungul carierei sale de jucător, „Jackie” a demonstrat un talent excepțional și o pasiune neobosită pentru fotbal, contribuind semnificativ la performanțele echipelor pentru care a jucat.
Cariera impresionantă
După încheierea carierei de jucător, Ion V. Ionescu și-a găsit vocația în antrenorat, devenind unul dintre cei mai respectați tehnicieni din fotbalul românesc. De-a lungul carierei sale de antrenor, a pregătit numeroase echipe importante, printre care Politehnica Timișoara (în mai multe perioade între 1972 și 1992), Jiul Petroșani (1975-1976), CFR Timișoara (1976-1977), UTA (1977-1979, 1996-1997), CSM Reșița (1979), Aurul Brad (1983-1984), Corvinul Hunedoara (1984-1986, 1990-1991), Sportul Studențesc (1988-1990) și Progresul București (1993-1994).
Una dintre cele mai notabile realizări ale lui Ion V. Ionescu a fost câștigarea Cupei României cu Politehnica Timișoara în anul 1980. Într-o finală dramatică, echipa sa a învins Steaua București cu scorul de 2-1, aducând astfel al doilea trofeu și ultimul din istoria clubului după victoria din 1958. Această victorie a fost un moment de glorie pentru „Jackie” Ionescu și pentru fotbalul timișorean.
În turul al doilea al competiției europene, Politehnica Timișoara, sub conducerea lui Ionescu, a întâlnit puternica echipă engleză West Ham United. Deși Poli a fost eliminată cu scorul general de 1-4 (0-4 în Anglia și o victorie cu 1-0 în Timișoara), această participare a rămas un moment memorabil pentru club și pentru suporterii săi.
Performanțe mari în fotbal
Ion V. Ionescu a fost, de asemenea, recunoscut pentru performanțele sale impresionante cu Corvinul Hunedoara. În sezonul 1985-1986, echipa pregătită de el a umilit Rapid București cu scorul de 9-0, impunând celebra „normă” hunedoreană de trei goluri pe meci jucat acasă. Acesta a fost un sezon remarcabil, în care Corvinul a învins și alte echipe de top, inclusiv Steaua București, cu scorul de 3-1 pe 9 martie 1986. Această victorie a avut loc cu puțin timp înainte ca Steaua să câștige Cupa Campionilor Europeni la Sevilla.
În cariera sa de antrenor, Ion V. Ionescu a avut parte de numeroase rivalități, una dintre cele mai notabile fiind cu Mircea Lucescu, antrenorul Dinamo București. Pe 8 noiembrie 1987, Poli Timișoara, sub conducerea lui Ionescu, a învins Dinamo București cu 2-1, o victorie care a avut un impact semnificativ asupra cursei pentru titlul de campioană, câștigat în final de Steaua București. Această victorie a alimentat rivalitatea dintre cei doi antrenori și a rămas în memoria fanilor ca un moment crucial al sezonului.
De-a lungul carierei sale, Ion V. Ionescu a fost și un autor prolific, publicând cinci cărți despre fotbal: „Fotbal – Metode și mijloace de antrenament” (Ed. Stadion, 1972, în colaborare cu Angelo Niculescu), „Fotbal – Tactica azi”, „Fotbal – Concepția de joc” (Ed. Sport-Turism, 1982, în colaborare cu Cornel Dinu), „Fotbal – Tehnica și tactica jocului” și „O minge în Babilon”. Aceste lucrări reflectă cunoștințele și experiența sa vastă, contribuind la formarea și dezvoltarea antrenorilor și jucătorilor din România.
Exemplu pentru antrenorii tineri
Ion V. Ionescu nu a fost doar un antrenor de succes, ci și un mentor pentru mulți jucători și antrenori tineri, influențând generații întregi prin abordările sale inovatoare și prin dedicarea sa pentru sport. Moștenirea sa continuă să inspire și să motiveze pe cei din lumea fotbalului, iar impactul său asupra sportului românesc va fi resimțit pentru mulți ani de acum înainte.
Înmormântarea lui Ion V. Ionescu va avea loc miercuri, pe 3 iulie, de la ora 15:00, la cimitirul din Calea Șagului. Această ceremonie va aduce împreună familia, prietenii, foștii colegi și suporterii care doresc să-i aducă un ultim omagiu celui care a fost un pilon al fotbalului românesc. Pierderea lui este resimțită profund de întreaga comunitate sportivă, dar amintirea sa va trăi prin poveștile, succesele și lecțiile pe care le-a lăsat în urmă.
Ion V. Ionescu rămâne o figură emblematică în istoria fotbalului românesc, un exemplu de dedicare și pasiune pentru sport, și un model de urmat pentru viitoarele generații de jucători și antrenori. Contribuțiile sale inestimabile la fotbalul românesc sunt recunoscute și apreciate de toți cei care au avut privilegiul de a-l cunoaște și de a lucra alături de el. Moștenirea lui „Jackie” Ionescu va continua să inspire și să motiveze, menținând viu spiritul fotbalului românesc.
