Nicolae Ceaușescu este cunoscut pentru natura sa autoritară, fiind considerat un dictator care nu ezita să se implice chiar și în viețile personale ale celor din jurul său, mai ales când simțea că poziția sa era amenințată. Un episod notabil din cariera sa implică rivalitatea cu Gheorghe Apostol, unul dintre cei mai importanți contracandidați pentru poziția de lider al Partidului Comunist Român. Potrivit informațiilor publicate de Evz.ro, Ceaușescu ar fi recurs la măsuri personale pentru a-l înlătura pe Apostol, în condițiile în care nu putea să-l elimine din partid.

Competiția dintre Nicolae Ceaușescu și Gheorghe Apostol a devenit evidentă după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când Apostol era convins că el va prelua conducerea Partidului Muncitoresc Român. Apostol, cu o istorie de ilegalist și ani petrecuți în închisoare alături de Gheorghiu-Dej, avea speranțe că va fi ales în baza unei promisiuni verbale primite de la fostul lider. De asemenea, Apostol conta pe sprijinul unor figuri influente din partid, precum Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica și Emil Bodnăraș.

Cu toate acestea, în scenă a apărut Nicolae Ceaușescu, care ocupa la acel moment poziția de secretar responsabil de problemele organizatorice. Ceaușescu a reușit să convingă principalii membri ai partidului să-i ofere sprijinul, ajungând astfel să preia conducerea.

În încercarea de a-l neutraliza pe Apostol, Ceaușescu a căutat greșeli care i-ar fi permis să-l elimine din peisajul politic, însă când nu a găsit nimic incriminatoriu, a început să se implice în viața personală a acestuia. Una dintre metodele prin care Ceaușescu a încercat să-l slăbească pe Apostol a fost să critice căsnicia sa. Fostul lider nu o agrea pe a treia soție a lui Gheorghe Apostol, o solistă de operă, și i-ar fi cerut acestuia să divorțeze. Apostol a refuzat, ceea ce a dus la izolarea sa politică, Ceaușescu reușind astfel să-l marginalizeze în cadrul partidului.

Această intervenție în viața personală a lui Apostol subliniază modul în care Ceaușescu folosea orice mijloace, inclusiv presiuni personale, pentru a-și menține controlul absolut asupra puterii și pentru a elimina orice posibilă amenințare la adresa poziției sale.