În tradiția europeană, păsările cu penaj închis la culoare, mai ales cele active noaptea sau în afara ritmului lor obișnuit, au fost asociate de-a lungul timpului cu întunericul și lumea morții. Din acest motiv, cântecul sau strigătul lor, auzit ziua ori noaptea, a fost adesea interpretat ca un semn de rău augur.
În imaginarul popular, aceste păsări au fost văzute ca mesageri ai nenorocirilor, bolilor sau chiar ai morții. Teama de semnificația lor i-a făcut pe oameni, în trecut, să încerce să le alunge. Totuși, interpretarea cântecului lor nu este una fixă, ci depinde de momentul, locul și contextul în care este auzit.
Deși reputația lor este în mare parte sumbră, tradiția populară păstrează și interpretări pozitive. În anumite situații, cântecul păsărilor cu penaj închis poate fi asociat cu schimbări de vreme, cu nașterea unui copil, mai ales dacă sunetul amintește de scâncetul unui prunc, sau cu o nuntă, atunci când este auzit deasupra casei unei fete nemăritate.
Astfel, aceeași pasăre poate fi percepută atât ca vestitor al nenorocirii, cât și ca mesager al unui eveniment important.
Datorită penajului negru și croncanitului considerat neplăcut, cioara ocupă un loc aparte în credințele populare. Ea este frecvent asociată cu moartea și nenorocirea, mai ales atunci când este auzită noaptea.
În tradiția orală circulă expresii precum:
„Când croncană cioara, e semn că se întâmplă ceva rău.”
„Ciorile care ies noaptea vestesc necazuri.”
Orice abatere de la comportamentul obișnuit, cum ar fi cântecul nocturn al unei păsări diurne, este privită ca un semn împotriva firii. Acest lucru întărește interpretările cu tentă divinatorie.
Imaginea ciorii ca pasăre prevestitoare de moarte este amplificată de legătura sa cu corbul, specie cunoscută și pentru faptul că se hrănește cu hoituri. Această asociere a dus, în mentalul colectiv, la ideea că pasărea nu doar anunță moartea, ci ar fi, simbolic, legată direct de aceasta.
În mod paradoxal, aceeași cioară poate avea și o semnificație favorabilă. În unele credințe, prezența ei în jurul casei este considerată un semn de bunăstare.
„Când se strâng ciorile pe casă, e semn de belșug.”
Această interpretare are și o explicație practică. O gospodărie prosperă oferă mai multe surse de hrană, iar ciorile sunt atrase de recoltele bogate. Totuși, tocmai această apropiere de gospodării le-a făcut și temute, fiind cunoscute pentru pagubele produse în vii sau pe câmpuri, mai ales la culturile de floarea-soarelui.
În tradiția populară, ciorile sunt considerate și vestitoare ale schimbărilor de vreme. Comportamentul lor agitat este asociat cu apropierea vremii rele.
Dacă zboară haotic și croncăne insistent, se spune că anunță ploaie sau furtună. Apariția lor în număr mare toamna este interpretată ca semn al venirii iernii, iar vara, adunarea lor poate prevesti vânturi puternice și furtuni.
Din acest motiv, ciorile sunt privite ca păsări ale sezonului rece, asociate în credința populară cu apropierea vremii aspre și cu schimbările bruște ale naturii.