A suferit un accident vascular cerebral, iar organismul său slăbit a cedat, în pofida eforturilor medicilor de a-l salva.
Colegii de scenă îl descriu ca pe un prieten deosebit, un artist talentat și un om de o inteligență remarcabilă.
„O nouă zi, un nou început, vise cât pentru o altă viață… Întotdeauna poți să o iei de la capăt, pentru că cineva acolo sus ne ghidează pașii spre ceea ce ne este scris.” Aceasta era credința profundă a lui Gabriel Cotabiță, după o viață plină de realizări.
Îndrăgit de copii, respectat de colegii mai tineri, admirat și ascultat cu drag de iubitorii muzicii romantice, Gabriel Cotabiță a fost un simbol al scenei românești.
„Nu am ce să regret, pentru că, dacă aș regreta ceva, l-aș mânia pe Dumnezeu. Tot ceea ce mi s-a întâmplat m-a ajutat să merg mai departe. Lecțiile vieții mi-au fost mereu favorabile. Sunt un om împlinit, atât timp cât sunt iubit de cei cărora m-am adresat, am prieteni de nădejde și niște copii minunați,” declara artistul într-un interviu emoționant.
Gabriel Cotabiță lasă în urmă o soție îndurerată și trei fiice din prima căsnicie, de care era profund mândru.
Ultimele două săptămâni din viața sa le-a petrecut în spital. Internat inițial la Floreasca în urma unui AVC, a fost transferat ulterior la Spitalul Universitar pentru o procedură de urgență. Starea sa s-a agravat treptat, mai ales că organismul său fusese slăbit și în urmă cu nouă ani, când a suferit un stop cardiorespirator din care a fost resuscitat.
După acel incident, Gabriel Cotabiță a reușit să revină pe scenă, continuând să încânte publicul.
Pasiunea sa pentru muzică a început din copilărie, când a insistat să primească o chitară. „L-am bătut la cap pe tata să-mi ia chitară, iar când în sfârșit mi-a luat, habar n-aveam să cânt. Dar eram omul momentului la bloc! Tata, însă, mi-a spus că ar trebui să fac și școală, așa că am urmat Școala Populară de Artă,” povestea el cu nostalgie.
Debutul său promitea o carieră strălucitoare în rock, colaborând cu trupa Holograf și lansând un album ca solist vocal. Totuși, visul său de a cânta în străinătate s-a năruit din cauza refuzului obținerii vizei.
Artistul a făcut tranziția către muzica ușoară după participarea la Festivalul Mamaia, alegere care i-a consolidat cariera. Indiferent unde se afla – pe scenă, în culise sau pe platourile de filmare – Gabriel Cotabiță răspândea bună dispoziție.
Horia Moculescu, unul dintre prietenii săi apropiați, a declarat: „E greu să selectezi câteva momente dintr-o viață atât de plină. Suntem prieteni din ’88 și am avut privilegiul de a călători împreună în turnee în America și Canada. Gabi era unic în muzica românească – inteligența lui sclipitoare făcea diferența.”
La rândul său, Corina Chiriac își amintește cu admirație: „Gabi avea talentul de a aduce buna dispoziție oriunde mergea. Nu întreba niciodată din complezență cum ești. Ca artist, era o prezență fermecătoare, cu o voce deosebită, care i-a adus colaborări memorabile cu compozitori de top.”
Problemele de sănătate au început în 2008, când a suferit primul infarct. De atunci, și-a schimbat complet stilul de viață, însă boala a continuat să-și urmeze cursul. Inima sa, încercată de atâtea lupte, a încetat să mai bată.
Gabriel Cotabiță rămâne un simbol al muzicii românești, un artist care a știut să inspire și să iubească viața până în ultima clipă.
