David Pușcaș rupe tăcerea și aduce noi acuzații la adresa Luminiței Anghel: „Decizia de a o îndepărta pe Măriuca nu a fost despre traume, ci despre influențe și bani”
După o perioadă de tăcere, David Pușcaș, fiul adoptiv al Luminiței Anghel, alege să iasă din nou în fața opiniei publice pentru a-și exprima nemulțumirea față de deciziile recente ale celei pe care, odinioară, o numea mamă. Declarațiile sale aduc la suprafață tensiuni vechi, dar și informații noi despre despărțirea Luminiței Anghel de fetița Măriuca, pe care artista o crescuse cu devotament timp de cinci ani.
David susține că realitatea din spatele acestei despărțiri este mult mai dureroasă decât ceea ce s-a prezentat publicului. Departe de imaginea unei mame care s-a retras pentru a nu tulbura echilibrul emoțional al unui copil traumatizat, se conturează, în viziunea lui David, portretul unei femei aflate sub presiunea relației personale și a problemelor de ordin financiar.
„Totul s-a schimbat când a apărut Silviu în viața noastră”
Într-un interviu oferit publicației Cancan, David Pușcaș afirmă că ruptura dintre Luminița Anghel și Măriuca a coincis cu intensificarea relației artistei cu actualul ei partener, Silviu Dumitriade. El crede că influența acestuia a fost decisivă în decizia de a o îndepărta pe fetiță din viața familiei.
„Știi de ce nu s-a mai dus mama să o vadă pe Măriuca? Nu pentru că îi păsa de traumele ei, cum spune acum în podcasturi. Nu, motivul real e că avea probleme în casă, cu Silviu și cu familia lui. Situația devenise tensionată. Mama lui Silviu, toți cei din jurul lui… se implicau, se amestecau în deciziile mamei. Și da, era și o chestiune de bani. Silviu nu voia să susțină două guri pe care nu le considera responsabilitatea lui. El nu înțelegea ce înseamnă o decizie luată din iubire, din suflet. Așa că mama a fost pusă într-o alegere imposibilă – între mine și Măriuca, sau Silviu și tot ce venea la pachet cu el.”
Această afirmație scoate la iveală o luptă internă cu care, potrivit lui David, Luminița s-ar fi confruntat în mod repetat: aceea dintre loialitatea față de copiii săi și dorința de a păstra armonia în relațiile personale. El o acuză că, în loc să aleagă dragostea necondiționată pentru copiii ei, a preferat confortul unei vieți în care implicarea emoțională și financiară era limitată la cercul restrâns al noii familii.
„Mama nu își asumă greșelile. Ne aruncă pe toți în această poveste”
În continuarea declarațiilor sale, David aduce în discuție modul în care Luminița Anghel ar fi alimentat o atmosferă de competiție între el, Măriuca și Filip, fiul biologic al artistei. Deși, spune el, nu a existat niciodată o rivalitate reală între frați, comportamentul mamei adoptive ar fi creat o falsă percepție a conflictului.
„Pe cât e de trist, mă amuză uneori cum mama ne pune etichete și ne separă, ca și cum am fi într-un concurs. Ea e cea care alimentează ideea asta de rivalitate. Vrea să creadă – poate chiar se convinge pe ea însăși – că suntem într-o luptă unii cu alții. Dar nu e așa. Filip nu are nicio vină, nici Măriuca, nici eu. Problema e că mama repetă aceleași greșeli pe care le-a mai făcut și în trecut: nu își asumă. Nici cu mine, nici cu Măriuca, nici cu Filip, nici măcar cu Silviu sau cu familia lui. E mai ușor să arate cu degetul decât să-și privească propriile decizii în față.”
David sugerează că Luminița a folosit mereu mass-media pentru a-și justifica deciziile, dar că, dincolo de aparențe, adevărul este altul – unul care doare și care îl face pe el să se simtă trădat.
Relația cu Luminița Anghel, o rană deschisă
Aceste acuzații nu sunt primele lansate de David la adresa mamei sale adoptive. Relația dintre cei doi a fost de-a lungul timpului marcată de neînțelegeri, acuzații publice și o distanțare progresivă. Cu toate acestea, ceea ce pare să răbufnească acum este o acumulare de frustrări și răni vechi, activate de decizia artistei de a o scoate pe Măriuca din peisajul familial.
Pentru David, povestea Măriucăi este încă o dovadă a instabilității emoționale și a lipsei de asumare pe care o atribuie mamei sale. El o acuză că, în loc să-și înfrunte responsabilitățile, preferă să își construiască o imagine publică de martiră, în timp ce cei pe care i-a iubit – sau ar fi trebuit să-i iubească – sunt lăsați să se descurce singuri.
