O româncă în vârstă de 45 de ani, care a îngrijit timp de mulți ani o bătrână italiană de 92 de ani, a primit prin testament o moștenire neașteptată din partea acesteia. Bătrâna, profund recunoscătoare pentru atenția și grija oferite de îngrijitoarea sa, Antoneta, i-a lăsat acesteia locuința sa din Brescia.
„Am primit de la ea atenția, grija și afecțiunea pe care nu le-am primit niciodată de la nepoții mei”, a declarat bătrâna, justificându-și decizia de a-i lăsa casa Antonetei. Totuși, această decizie a fost contestată de cei șase nepoți ai bătrânei, care au acuzat-o pe Antoneta că ar fi profitat de starea de sănătate a bătrânei pentru a obține moștenirea.
În sprijinul îngrijitoarei a intervenit chiar bătrâna, care s-a supus unor controale medicale ce au demonstrat că era în deplinătatea facultăților mintale și capabilă să ia decizii privind bunurile sale. În ciuda acestui fapt, procuroarea Marzia Aliatis, influențată de acuzațiile nepoților, a susținut că Antoneta ar fi forțat-o pe bătrână să îi doneze casa și să îi transfere suma de 9.000 de euro pentru actele notariale.
Pe durata procesului, bătrâna a fost dusă într-un centru de îngrijire pentru vârstnici, considerându-se că Antoneta nu mai putea continua să aibă grijă de ea. Îngrijitoarea, asistată de avocata Rosa Afrune, a prezentat în instanță testamentul și o scrisoare din partea bătrânei în care aceasta își explică decizia:
„Dragii mei nepoți, vă rog să nu fiți supărați pe mine pentru ceea ce am hotărât în testamentul meu. Am ajuns să iau această decizie pentru că m-am simțit abandonată de voi toți. Așa cum voi nu v-ați simțit obligați față de mine cu ceva, la fel și eu am considerat că sunt liberă să decid ce voi face și cui voi lăsa bunurile mele după ce nu voi mai fi.”
Bătrâna a specificat în testament că Antonetei îi va reveni casa din oraș, în timp ce nepoților le va rămâne magazinul pe care familia îl gestiona. În scrisoare, ea subliniază că îngrijitoarea i-a oferit atenția și afecțiunea pe care nu le-a primit de la nepoții săi și cere ca deciziile ei să fie respectate, pentru ca Antoneta să-și trăiască viața cu demnitate.
Procuroarea Marzia Aliatis a decis să vorbească personal cu bătrâna și, după ce a constatat că aceasta era lucidă și conștientă de ceea ce afirma, a declarat testamentul valid și de necontestat.
Procesul s-a încheiat în favoarea Antonetei, care are acum toate drepturile asupra donației. Antoneta a declarat că intenționează să se adreseze unui judecător pentru a aduce bătrâna acasă, dorind să continue să aibă grijă de ea și considerând că aceasta nu ar fi trebuit să ajungă niciodată într-un azil.