De 1 Martie, odată cu venirea primăverii, românii sărbătoresc un ritual vechi, încărcat de semnificații și tradiție: Mărțișorul. Acest mic talisman, oferit cu bucurie, simbolizează renașterea naturii, speranța, belșugul și norocul, reprezentând o tradiție specifică atât spațiului românesc, cât și celui balcanic, cu origini ce se pierd în negura timpului. În rândurile ce urmează vei descoperi cum a luat naștere acest obicei, ce simbolizează, cât timp se poartă și ce se face cu el.
Ce reprezintă mărțișorul
Prima zi a lunii martie este întâmpinată cu entuziasm, întrucât marchează sosirea primăverii. De 1 Martie, femeile primesc un mărțișor – un mic obiect ce poate lua forma unui ghiocel, a unei buburuze, a unei rândunici sau a unui trifoi norocos – decorat cu un șnur format din două fire împletite, colorate în alb și roșu. Legenda spune că aceste fire simbolizează trecerea de la iarnă la primăvară. Până în secolul al XIX-lea, culorile șnurului variau în funcție de regiune: în Mehedinți și în comunitățile aromâne erau alb-negru, iar în județele Vâlcea, Romanați, Argeș, Neamț și Vaslui erau roșii; în Brăila se împleteau firele negru și roșu, iar în Vrancea tradițională se folosea combinația alb-albastru. În unele zone din sudul Transilvaniei și Moldova, șnururile puteau avea mai multe culori și erau confecționate din diverse materiale, de la lână și in până la bumbac sau mătase.
Semnificația mărțișorului
Acest talisman este adesea asociat cu flori de primăvară, ghiocelul fiind cel mai reprezentativ. Conform credințelor populare, purtarea mărțișorului aduce protecție împotriva răului și garantează noroc și prosperitate pe tot parcursul anului. Gestul simbolic al oferirii acestui obiect reflectă recunoștința pentru reînvierea naturii, zilele mai lungi și pământul fertil pregătit pentru recolte. Denumirea „mărțișor” derivă dintr-o variantă arhaică a cuvântului „martie” – „marț”, îmbogățită cu sufixul diminutival „-ișor”, iar în anumite zone este numit și „mărțiguș”.
Originea mărțișorului
Originea exactă a obiceiului rămâne necunoscută, însă se presupune că rădăcinile sale se regăsesc atât în cultura românească, cât și în tradițiile popoarelor vecine. De exemplu, în Bulgaria există o tradiție asemănătoare, numită „Martenitsa”, legată de figura mitologică Baba Marta, asemănătoare Babei Dochia din mitologia românească. Se crede că obiceiul are origini daco-tracice, legate de înființarea primului hanat la sud de Dunăre în anul 681 d.Hr. Transmis de-a lungul secolelor, ritualul mărțișorului a existat chiar înainte de romanizarea dacilor și de influența slavă, iar alte teorii îl plasează în perioada Imperiului Roman, când noul an începea pe 1 martie, în cadrul festivalului Matronalia, dedicat zeului Marte, protector al primăverii, fertilității și agriculturii.
Primele mărțișoare
Descoperirile arheologice de la Schela Cladovei, în județul Mehedinți, au scos la iveală pietre de râu vopsite în alb și roșu, înșirate pe o ață, considerate de unii ca o posibilă legătură străveche cu tradiția de astăzi, datând de aproximativ 8.000 de ani. Prima mențiune documentară a mărțișorului apare în lucrarea „Mărțișorul la români” (1830) a cărturarului Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relatează în „Sărbătorile la români” că, în anumite regiuni (Moldova, Muntenia, Dobrogea și Bucovina), copiii purtau la mână sau la gât un șnur alb-roșu, la capătul căruia era agățat un bănuț din aur sau argint, folosit ulterior pentru achiziționarea de pâine, caș proaspăt sau vin roșu. Cel mai vechi mărțișor păstrat în România, datând din 1879, are forma unei inimi din argint, iar unul realizat în 1898 înfățișează o rândunică în zbor – ambele fac parte din colecția unui pasionat din București.
Legendele mărțișorului
Numeroase legende învăluie mărțișorul. Un mit spune povestea unui tânăr erou care a eliberat Soarele, captiv într-un palat al unui zmeu, readucând astfel lumina și bucuria pe Pământ. În timpul luptei, sângele său a topit zăpada, dând naștere primilor ghiocei. O altă legendă moldovenească relatează cum Primăvara, observând un ghiocel ce răsărise sub omăt, a îndepărtat zăpada și ramurile unui porumbar, însă Iarna, supărată, a trimis geruri care au înghețat floarea. În încercarea de a o proteja, Primăvara s-a rănit, iar o picătură de sânge a făcut ca ghiocelul să revină la viață. Aceste povești simbolizează curajul, sacrificiul și renașterea, redate prin nuanțele roșu (sângele) și alb (puritatea zăpezii topite).
Purtarea mărțișorului și destinul său
Tradițional, în sudul țării, mărțișorul se poartă până la finalul zilelor Babelor, adică între 1 și 9 martie. Legenda spune că Baba Dochia a împletit pentru prima dată firul alb-roșu numărând zilele până la sosirea primăverii, transformând astfel obiectul într-un simbol al trecerii timpului. Deși mărțișoarele pot fi confecționate pe tot parcursul anului, ele își păstrează încărcătura simbolică doar dacă sunt purtate în perioada dedicată. În Dobrogea, fetele și copiii le poartă până când se observă apariția rândunelelor și berzelor, moment în care acestea sunt aruncate spre păsări, însoțite de o dorință, iar talismanul trebuie păstrat cu grijă pentru a atrage norocul. În Transilvania, mărțișorul se poartă până la primul copac înflorit, iar fata trebuie să își exprime o dorință și să lege șnurul de o creangă. Acolo, mărțișoarele se agață adesea la uși, ferestre sau chiar de coarnele animalelor din ogradă pentru a îndepărta spiritele rele. În Moldova, tradiția este inversată: femeile oferă mărțișoare bărbaților, care le poartă până pe 9 martie, moment în care le returnează ca semn de apreciere. Iar în Bucovina, fetele confecționează propriile mărțișoare și le oferă băieților, care le însoțesc apoi cu talismane sau mici cadouri pe 8 martie. În alte zone, mărțișorul se poartă pe tot parcursul lunii martie, iar în unele județe doar în primele două săptămâni, după care este agățat de ramurile unui pom fructifer sau plasat sub o piatră pentru a aduce noroc și sănătate.
Mărțișorul în afara granițelor
Deși mulți consideră că mărțișorul este o tradiție pur românească, obiceiul se regăsește și în alte zone din Europa de Est. Pe lângă România și Bulgaria, simbolul primăverii este întâlnit și în Republica Moldova, Serbia, Albania, Macedonia și chiar în anumite regiuni din Rusia. Fiecare țară adaugă particularitățile sale: în Republica Moldova, mărțișoarele sunt oferite atât femeilor, cât și bărbaților; în Bulgaria, pe lângă șnurul alb-roșu, se oferă figurine din lână reprezentând Pizho (bărbat) și Penda (femeie), uneori chiar și animalelor pentru protecție împotriva bolilor; în Albania, simbolul, denumit „Lidhka”, este destinat copiilor, care îl poartă de la 14 martie până la apariția rândunelelor, moment în care șnurul este legat de creanga unui pom; iar în Macedonia de Nord, copiii primesc mărțișoare în ajunul zilei de 1 martie, iar ulterior le agață într-un copac înflorit pentru a atrage noroc și belșug.
