Combinatul siderurgic din Galați, cândva unul dintre cele mai puternice simboluri industriale ale Europei, a fost scos recent la vânzare prin licitație pentru aproape 700 de milioane de euro, însă procedura s-a încheiat fără niciun ofertant. Lipsa cumpărătorilor adâncește incertitudinea asupra viitorului acestui colos și amplifică temerile miilor de angajați care nu și-au mai primit salariile de luni întregi și trăiesc cu spaima că își vor pierde locurile de muncă.
Printre cei afectați se află și Emil, un muncitor care lucrează în combinat de peste trei decenii. El vorbește despre drama celor aproximativ 3.500 de salariați rămași, oameni care vin zi de zi la serviciu fără să știe dacă unitatea în care au muncit o viață întreagă va mai funcționa și mâine. Situația financiară a devenit apăsătoare, iar mulți dintre angajați spun că rezervele strânse în timp s-au împuținat până aproape de epuizare. Ultimele salarii achitate au fost cele aferente lunilor septembrie și octombrie, iar de atunci nu au mai intrat bani. Pentru tot mai mulți, supraviețuirea de la o lună la alta a devenit o luptă tot mai grea.
Potrivit administratorilor, licitația nu a mai avut loc deoarece niciun investitor nu a depus garanția obligatorie pentru a participa. Prețul de pornire, situat în jurul sumei de 690 de milioane de euro, a fost considerat prea ridicat pentru actualul context economic. În aceste condiții, se pregătește organizarea unei noi licitații, la un preț mai mic, însă reprezentanții combinatului au precizat că valoarea nu va coborî sub pragul de lichidare, estimat la aproximativ 420 de milioane de euro.
Contrastul față de perioada de glorie este uriaș. În anii săi de vârf, combinatul din Galați avea în jur de 40.000 de angajați și producea până la 8 milioane de tone de oțel anual, fiind unul dintre pilonii industriei grele din România și din Europa. Astăzi, cu doar 3.500 de salariați rămași, combinatul nu mai reprezintă doar o platformă industrială aflată în impas, ci și un simbol al declinului economic care lovește întreaga comunitate locală.
Pentru Galați, soarta combinatului nu înseamnă doar pierderea unei fabrici, ci și riscul unui șoc economic major. Mulți locuitori au fost deja obligați să plece în străinătate în căutarea unui trai mai sigur, iar cei rămași speră încă într-o relansare care să readucă viață în furnale și stabilitate în oraș. O eventuală închidere ar afecta nu doar angajații direcți, ci și numeroase afaceri locale care depind, într-o formă sau alta, de activitatea combinatului.
Dincolo de cifre și proceduri, drama este una profund umană. Pentru mulți dintre muncitori, combinatul a însemnat mai mult decât un simplu loc de muncă: a fost o sursă de identitate, siguranță și demnitate profesională. Acum, însă, incertitudinea apasă tot mai greu. Unii spun că diminețile în care ajung la poarta uzinei au devenit apăsătoare, marcate de teamă, neputință și tristețe. În spatele acestor porți se află nu doar o fabrică în dificultate, ci și destinele a mii de familii care așteaptă cu sufletul la gură un semn că viitorul nu le va fi luat odată cu stingerea focului din furnale.