Lăsatul secului de carne din 2026, care va fi marcat duminică, 15 februarie, deschide oficial perioada de pregătire pentru Postul Paștelui – cel mai lung și mai aspru post din calendarul ortodox. Această zi are o dublă semnificație: pe de o parte, marchează ultima ocazie în care credincioșii mai pot consuma carne, iar pe de altă parte, reprezintă începutul unei etape de tranziție spirituală și alimentară cunoscută drept Săptămâna Albă.
Ce înseamnă Lăsatul secului de carne
În 2026, Lăsatul secului de carne coincide cu Duminica Înfricoșătoarei Judecăți – un moment cu profundă încărcătură spirituală în tradiția ortodoxă. În această duminică, Evanghelia amintește credincioșilor despre responsabilitatea faptelor lor, despre milostenie, iubire față de aproape și despre importanța pregătirii sufletești pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
Denumirea de „Lăsatul secului” provine din vechea expresie „a lăsa secul”, adică a renunța la mâncarea consistentă și la plăcerile lumești, pentru a face loc unei perioade de curățire trupească și sufletească. Nu este doar o schimbare de regim alimentar, ci un exercițiu de voință, disciplină și introspecție.
Ziua de 15 februarie 2026 este, așadar, ultima în care se mai consumă carne și preparate din carne înainte de intrarea în etapa premergătoare Postului Mare.
Săptămâna Albă – perioada de tranziție
După Lăsatul secului de carne urmează Săptămâna Albă, o etapă de acomodare în care carnea este complet exclusă din alimentație, însă lactatele, brânza, ouăle și peștele (în funcție de rânduială) rămân permise. Această perioadă pregătește credincioșii, atât fizic, cât și spiritual, pentru Postul Mare.
Postul Paștelui începe propriu-zis pe 23 februarie 2026, după Lăsatul secului de brânză (22 februarie), și se va încheia în Ajunul Paștelui, pe 11 aprilie. Urmează astfel aproape șapte săptămâni de post, rugăciune, spovedanie și împărtășanie, menite să pregătească sufletul pentru bucuria Învierii Domnului.
Mai mult decât un regim alimentar
Dincolo de restricțiile culinare, Lăsatul secului de carne are o puternică dimensiune spirituală. Este momentul în care credincioșii sunt chemați să își revizuiască atitudinea, să renunțe la resentimente și să intre într-o perioadă de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune, pocăință și milostenie.
Biserica subliniază că postul nu înseamnă doar abținerea de la anumite alimente, ci și înfrânarea gândurilor rele, a judecății aproapelui și a exceselor de orice fel. Este o invitație la echilibru, smerenie și curățire interioară.
Tradiții păstrate în satele românești
În tradiția satelor românești, Lăsatul secului avea și o puternică dimensiune comunitară. Familiile se adunau la masă pentru ultima masă „de dulce” înainte de post, iar momentul căpăta un caracter simbolic: era o despărțire conștientă de confortul obișnuit al vieții cotidiene.
Un obicei important era iertarea reciprocă. La finalul zilei, oamenii își cereau iertare unii altora, rostind cuvintele: „Iartă-mă și Dumnezeu să te ierte.” Acest gest simplu, dar profund, avea rolul de a curăța relațiile și de a pregăti sufletele pentru perioada de post.
În unele comunități, această zi era considerată potrivită și pentru stabilirea unor înțelegeri legate de nunți sau alte evenimente familiale, fiind văzută ca un moment al armoniei și al reconcilierii.
Un nou început spiritual
Lăsatul secului de carne din 15 februarie 2026 marchează, astfel, trecerea de la ritmul obișnuit al vieții la o etapă de introspecție și disciplină. Este începutul unui drum spiritual care culminează cu Sărbătoarea Învierii – momentul central al credinței creștine.
Pentru credincioși, această zi nu înseamnă doar ultima masă cu carne, ci un angajament interior: acela de a intra în Postul Paștelui cu inimă curată, cu dorința de schimbare și cu speranța reînnoirii sufletești.