Arsenie Boca este considerat de majoritatea românilor unul dintre cei mai importanți duhovnici ai secolului al XX-lea. De-a lungul vieții sale, marele preot a rostit numeroase profeții care, în anumite cazuri, s-au adeverit – exemplu fiind soții Ceaușescu executați într-o zi de sărbătoare, chiar de Crăciun 1989. Totuși, unele dintre avertismentele sale rămân extrem de sumbre și înspăimântătoare.
Profeția cea mai aspră a fost rostită chiar înainte de moarte, în prezența martorului Vasile Șerbu, și are o nuanță apocaliptică. Arsenie Boca prezicea o posibilă invazie a României de către trei state – Bulgaria, Ungaria și Rusia – și avertiza asupra unei “hidre cu respirație otrăvitoare”, o influență coruptă ce va pătrunde peste tot: la locul de muncă, în magazine și în politică. El susținea că această forță distructivă s-a manifestat de două ori și că, ulterior, va dispărea de pe harta lumii, urmată de o mare catastrofă asupra unui oraș încărcat de păcate.
În plus, viziunea sa apocaliptică includea sosirea unui om cu stea în frunte, de la răsărit – deși acesta va apărea abia peste mulți ani –, și ridicarea unui popor “fără cruce”, în timp ce creștinii cu inima curată vor fi mântuiți. Arsenie Boca a prezis chiar că România ar putea fi ocupată de Rusia, iar țara va fi lovită de “bolovani de foc”. El a afirmat că, în fața războiului final, aproape toți oamenii își vor pierde speranța, iar procesul apocaliptic nu va fi unul brusc, ci o suferință îndelungată, în care „cine va rămâne din războiul ăsta va fi ales ca grâul din pleavă.”
În contextul anilor 1945-1946, când comunismul începea să-și facă loc în România și tensiunile politice erau în creștere, Arsenie Boca, aflat în detenție din motive politice, s-a dedicat studiului profund al textelor religioase și a formulat aceste profeții notabile. Cunoașterea sa profundă a Bibliei și a doctrinelor creștine i-a adus recunoaștere, iar avertismentele sale continuă să stârnească dezbateri cu privire la semnificația lor pentru viitorul României și al lumii.
