Cei care vizitează mănăstirile vechi din Moldova sunt adesea impresionați de detaliile minuțioase ale picturilor ce ilustrează Arborele lui Iesei – un motiv rar întâlnit în alte regiuni ale țării. Orice creștin vrednic ar trebui să cunoască această temă și semnificația sa fundamentală. Dacă ai ocazia să vizitezi Mănăstirea Voroneț, privește cu atenție pictura exterioară, unde, în centrul unei scene remarcabile, apare Maica Domnului cu Pruncul – reprezentarea tradițională a Arborelui lui Iesei, care explică genealogia pământeană a lui Iisus Hristos, provenind din seminția regelui David.
La Mănăstirea Voroneț, Arborele lui Iesei acoperă aproape tot peretele de sud, zugrăvit pe un fundal albastru-verzui specific lăcașului de cult. În alte biserici mai vechi din Moldova sau din sudul țării, această pictură se regăsește în pronaos, pe peretele de apus, deasupra ușii.
În iconografia românească, această temă a apărut din secolul al XVI-lea și se regăsește în pictura exterioară a unor mănăstiri din Bucovina – Voroneț, Humor, Vatra Moldoviței și Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava – unde este reprezentată pe panouri mari, pe fațada zidului de miazazi, în dreptul naosului.
În arta apuseană există și alte forme de ilustrare a genealogiei lui Iisus, diferite de „Arborele lui Iesei”, cea mai cunoscută fiind cea realizată de Michelangelo în Capela Sixtină. În lucrarea sa „Erminia picturii bizantine”, ieromonahul Dionisie din Furna sugerează ca scena „Arborele lui Iesei” să fie zugrăvită astfel: Iesei este așezat, din sub coastele și spinarea sa ies trei ramuri – două mici care îl înconjoară și o ramură mare ce se înalță, pe care, începând cu David, urmează împărații evreilor, fiecare reprezentat cu un sceptru, iar în vârful ramurii se regăsește Nașterea lui Hristos. De asemenea, prorocii și înțelepții sunt prezentați, întregul ansamblu conducând privirea spre Nașterea Mântuitorului.
Biblia oferă puține detalii despre Iesei, cunoscut mai ales ca tatăl lui David, al doilea rege al evreilor. Se știe că Iesei, un simplu păstor din Betleem sau din apropierea acesteia, a avut șapte fii, dintre care David, mezinul, a fost ales de profetul Samuel pentru a-l înlocui pe regele Saul. În Vechiul Testament, Iesei (numit și Ieseu sau Isaia) este menționat, de exemplu, în Cartea Rut, fiind fiul lui Obed. Potrivit Cronicilor, numele celor șapte fii ai lui Iesei sunt: Eliab, Abinadab, Șimea, Netaneel, Radai, Oțem și, bineînțeles, David.
Arborele lui Iesei simbolizează genealogia lui Iisus Hristos pe pământ, demonstrând originea sa din seminția regelui David. Evanghelia după Luca menționează originea lui Iosif „din casa lui David”, iar în Matei Iisus este introdus ca fiind din neamul lui David. Astfel, se conturează un lanț genealogic format din trei segmente egale: de la Avraam la David, de la David până la strămutarea în Babilon și de la strămutarea în Babilon până la Hristos.
De asemenea, Epistola către Romani oferă o primă reprezentare a unui arbore genealogic al Mântuitorului, inspirat din profețiile din Numeri și Isaia: „Din Iesei va ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; și Neamurile vor nădăjdui în El” (Romani 15,12). Aceeași idee este reluată și în Apocalipsă, unde Iisus se descrie ca „Rădăcina și Sămînța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață”. Profeția lui Isaia, ce afirmă că „o Odraslă va ieși din tulpina lui Isai, și un Vlăstar va da din rădăcinile lui”, subliniază tot legătura cu seminția lui David, referindu-se, de fapt, la Mântuitorul.
Este demn de menționat că scripturile nu detaliază genealogia mântuitorului pe linie maternă, menționând doar că părinții Mariei au fost sfinții Ioachim și Ana. Totuși, este foarte probabil ca și Maria să fie descendentă a lui David, întrucât evreii se căsătoreau de obicei în cadrul aceleiași seminții.
