Costel Bojog, renumit pentru umorul său, a participat recent la podcastul Acasă la Măruță, demonstrând că râsul și sinceritatea emoțională pot merge mână în mână. Deși obișnuit să transforme chiar și cele mai întunecate clipe în anecdote amuzante, comediantul a ales să se deschidă complet și să împărtășească detalii intime despre provocările vieții de familie.
La 43 de ani, Costel rămâne unul dintre cei mai iubiți artiști din România, câștigând publicul printr-un umor autentic și plin de energie. Până de curând, informațiile despre viața sa personală erau foarte limitate – se știa doar că este căsătorit cu Liudmila Bojog, specialistă în dezvoltare personală și membră a unei școli Waldorf din București, iar împreună au trei copii. În cadrul podcastului, însă, el a decis să scape de rezervă și să ofere o privire sinceră în universul său familial.
O dezvăluire rară și emoționantă
Costel a mărturisit:
„Am o familie minunată – o soție frumoasă, trei copii și chiar două pisici. Deși nu ar fi trebuit să dezvălui toate astea, am zis: dacă tot se filmează! Suntem o familie monovenituală, pentru că doar eu contribui financiar, însă, paradoxal, cheltuim cu generozitate pe copii.”
Această declarație, rostită acum cinci ani, a fost doar începutul unei povești care a luat contur în premieră.
Astăzi, el a oferit detalii importante despre familia sa extinsă: fiul cel mare, Paul, are 11 ani, iar la puțin peste un an după nașterea lui, familia s-a mărit cu Petru, în prezent în vârstă de 9 ani. Nașterea prematură a lui Petru a fost plină de emoții și incertitudini, un început fragil pentru un băiat ce avea să crească protejat de dragostea părintească.
Despre relația cu Liudmila și primele momente critice
Costel vorbește cu profund respect despre soția sa:
„Relația noastră e mult mai mult decât dragoste. Am un respect imens pentru Liudmila, o femeie puternică, și nu știu dacă mai voi întâlni pe alta la fel de determinată. Am trecut prin momente foarte grele.”
El povestește cum, la aproximativ 27 de săptămâni, când Petru s-a născut – era la fel de mic ca un pui de găină – a rămas fără suflare, neștiind dacă micuțul va reuși să lupte pentru viață. Cu toate acestea, optimismul și speranța au prevalat, iar după o lună de spitalizare, Petru a fost externat. Ulterior, Costel a glumit spunând:
„După Petru, am început să folosim protecție”, făcând referire la o sarcină neașteptată, pentru care Liudmila nu se aștepta, crezând că nu va mai rămâne însărcinată atât de repede.
Într-o întâmplare spontană, fără protecție, Liudmila i-a sugerat să facă vasectomie – o propunere pe care el a primit-o cu entuziasm surprinzător. „În doar două săptămâni, eram operat! Operația a fost destul de dureroasă pentru că anestezia nu a prins imediat; a durat 30-40 de minute și m-am simțit crăcănat 3-4 zile. Îmi amintesc că, după aproximativ trei săptămâni, Liudmila a venit la mine în timp ce scriam la birou”, povestește el.
Un moment de cotitură: sarcina neașteptată
Viața a luat o turnură neașteptată când soția i-a schimbat totul:
„După ce a făcut un test de sarcină, am văzut două liniuțe – rămăsese însărcinată! Nu pot să cred cât de prost am fost, am dat greș. Dacă știam, n-aș fi recurs la vasectomie! După operație, am devenit, așa să zic, greu de oprit. Într-o seară, după o ocazie fără prezervativ, am aflat că o să fiu tată de fată, iar vestea asta ne-a transformat ca părinți.”
Descoperirea și viața cu Trisomia 21
Unul dintre momentele cele mai tulburătoare ale interviului a fost mărturisirea despre fiica sa, Pia, diagnosticată cu Trisomie 21 (sindrom Down).
Costel explică:
„După ce am aflat că o să fiu tată de fată, am primit și alte informații care ne-au schimbat ca părinți. Fiica noastră, Pia, s-a născut cu Trisomie 21 – un semn al unui sindrom ce implică un cromozom 21 suplimentar. La 4-5 luni, medicul ginecolog ne-a observat câteva semne subtile, ca mici anomalii la nivelul ceafii și degetelor de la picioare. Inițial am fost reticent să vorbesc despre asta, dar acum mă simt pregătit să împărtășesc.”
Costel continuă:
„Nașterea ei a fost o provocare neașteptată – ai deodată rolul de părinte într-un mod complet nou. Totul se schimbă: te simți pierdut, confuz și, uneori, aproape lipsit de speranță. În astfel de momente, mă sprijin pe credință. Fără Dumnezeu, sincer, nu știu cum aș fi rezistat.”
Întrebat despre viața alături de Pia și despre terapiile pe care le urmează, el spune:
„Facem o mulțime de activități pentru a o ajuta să se dezvolte: terapie, kinetoterapie, logopedie, sport – tot ce-i este necesar pentru a se integra. Chiar dacă are dificultăți în exprimare, la vârsta de șapte ani ea știe exact ce își dorește: îmi spune ‘Tati, vreau acasă!’ și acea dorință îmi schimbă complet starea de spirit. În viață, unele experiențe îți schimbă prioritățile în mod radical.”
Costel adaugă și o remarcă dureroasă despre atitudinea societății:
„Mulți se simt rușinați când au un copil cu astfel de nevoi și încearcă să-l ascundă, ducându-l la școli speciale, fără a-i oferi șansa de a se integra. Dar, sincer, acești copii sunt ca noi, doar că dezvoltarea lor este mai lentă.”
Reflecții despre maturizare și schimbare
În trecut, influențat de alcool, Costel considera că acele momente erau ocazii de a se elibera, chiar dacă uneori ajungea să urce pe scenă amețit și să-și strice spectacolele. Astăzi, el explică:
„Nu mai am nevoie de acea evadare. Am avut momente de slăbiciune și îndoială, dar cred cu tărie că Dumnezeu mă ajută. M-am pus întrebări despre ce înseamnă să fii un bărbat, tată și soț și am realizat că vreau să fiu prezent, atent și implicat în viața copiilor mei, fără a mă lăsa influențat de tentațiile superficiale ale rețelelor sociale.”
De asemenea, Costel a recunoscut că își dorește să trăiască fiecare moment cu claritate și energie pozitivă, renunțând la stările de mahmureală și la sentimentele de vinovăție care îl copleșeau după nopțile de petrecere.
O călătorie spirituală din copilărie
În încheiere, Costel povestește cum prezența lui Dumnezeu a fost mereu parte din viața lui, încă din copilărie, influențat de mama sa din Bucovina și de comunitatea de la țară. „Deși în adolescență m-am pierdut într-o lume a contrastelor – chiar ascultam death metal – momentul în care am intrat la facultate m-a readus pe drumul cel bun. Mă rugam ca Dumnezeu să mă ajute să trec peste toate obstacolele,” a mărturisit el.
Un portret al unui om autentic
Costel Bojog nu este doar un comediant care transformă realitatea în râsete; este și un tată dedicat, un soț devotat și un om care învață, zi de zi, ce înseamnă iubirea adevărată. Mărturisirile sale, pline de vulnerabilitate și sinceritate, ne arată o latură profund umană și ne apropie de Costel nu doar ca artist, ci ca om.
