Daniel Bălaș, fost cleric, s-a arătat profund revoltat de obiceiul românilor de a se lăuda cu fastul înmormântărilor. În opinia sa, aceste gesturi, menite să impresioneze și să evite ridicolul în ochii celorlalți, sunt departe de a reflecta voința divină. Bălaș este ferm convins că este mult mai important să oferim confort și bucurii oamenilor în timpul vieții, deoarece după moarte, aceștia nu mai pot experimenta nimic.

### Un episod revelator din perioada în care Daniel Bălaș era preot

Pe când încă slujea ca preot, Daniel Bălaș a avut parte de o experiență care i-a întărit convingerile. În timpul unei înmormântări, a fost surprins să observe discrepanța uriașă dintre modestia locuinței decedatului și opulența pregătirilor pentru înmormântare. Casa era extrem de modestă, dar la poartă aștepta un dric luxos, mormântul era un mausoleu imens, iar masa organizată la căminul cultural era de o bogăție ostentativă. Familia, îndurerată și fără resurse, primise ajutor financiar din partea Primăriei și a vecinilor pentru a organiza această înmormântare fastuoasă, în timp ce locuința bătrânului rămânea într-o stare deplorabilă.

### Daniel Bălaș despre ipocrizia și presiunea socială

În declarațiile sale, Daniel Bălaș critică vehement această ipocrizie și presiune socială care îi împinge pe oameni să facă lucruri doar pentru a evita judecata publicului. „Vă îmbătați cu apă rece că astea sunt primite în ceruri. Doar în cerurile neștiinței voastre,” spune el, subliniind inutilitatea acestor gesturi pompoase.

### O critică la adresa ritualurilor funerare costisitoare

Daniel Bălaș a ajuns la concluzia că în România, ceremoniile de nuntă și botez sunt mai accesibile financiar decât înmormântările. „La înmormântare, plătești din prima zi când a murit până la 7 ani,” spune el, referindu-se la cheltuielile continue legate de ritualurile și pomenirile de după înmormântare.

În timpul unei slujbe funerare, Bălaș a fost șocat de contrastul dintre condițiile de trai ale decedatului și opulența arătată în timpul ceremoniei. Casa bătrânului era într-o stare deplorabilă, dar la poartă aștepta un dric de lux. „M-a luat o amețeală când am intrat în camera mortului. Nu cred că l-a spălat cineva, bine că l-au îngropat a doua zi. Am terminat slujba în două minute și când am ieșit, un Mercedes luxos aștepta la poartă. O avea vreun nepotel în America care a plătit s-arate cine a fost ta-su la viața lui,” a povestit el.

### Contrastul dintre modestia vieții și opulența înmormântării

În continuare, Daniel Bălaș a relatat cum a decurs ceremonia la biserică și la cimitir. „La biserică au venit cu coroane de sute de lei și au început să arunce cu pachete prin biserică, zici că eram la lăutari. Când am ajuns la cimitir, cavoul era mai șmecher decât casa. Familia a justificat opulența spunând că ar fi fost rușinea satului să-l îngroape altfel, dar nimeni nu râdea de condițiile precare în care trăiau.”

După ceremonie, masa de pomenire a fost organizată la căminul cultural, într-o atmosferă ce părea mai degrabă a unei nunți. „Am ajuns la cămin, aperitive de toate felurile, am zis că am aterizat la vreo nuntă de împărați. Sute de milioane au cheltuit. La sfârșit vine la mine și îmi zice: ‘Sărut mâna, părinte, vă mulțumim, uitați 800 de lei.’ ‘Dar ce-am făcut într-o oră de 800 de lei?’ ‘Nu, părinte, așa merge darul la noi aicea.’ ‘Cât ați cheltuit pe asta?’ ‘Nu mai contează, părinte, ne-a ajutat și Primăria, și lumea din sat, am făcut și noi CAR.’”

### Îndemnul la responsabilitate și modestie

Daniel Bălaș își încheie relatarea cu un îndemn la responsabilitate și modestie. El consideră că toate aceste cheltuieli extravagante sunt inutile și neplăcute lui Dumnezeu. „Până când o să vă îmbătați cu apă rece că toate astea sunt primite în ceruri? Doar în cerurile neștiinței voastre. Așa ceva lui Dumnezeu nu-i place. Dumnezeu a intrat în pământ doar cu o fașă albă și o piatră peste el. Acum, mormintele noastre sunt precum trupurile, văruite, iar înăuntru stricăciuni,” spune el, subliniind importanța simplității și a respectului față de cei vii, nu doar față de cei morți.

Daniel Bălaș postează frecvent astfel de mesaje pe rețelele sociale, încercând să schimbe mentalitatea oamenilor și să îi încurajeze să prioritizeze viața și confortul celor dragi înainte de a se preocupa de imaginea lor publică la înmormântări. Mesajele sale, deși critice, sunt menite să inspire o reflecție profundă asupra valorilor și priorităților noastre ca societate.