În fiecare an, calendarul lunii iunie este luminat de prima sărbătoare marcată cu cruce roșie: Înălțarea Domnului. În acest an, această zi de mare însemnătate pentru credincioși este fixată pe data de 13 iunie. Remarcăm expresia “în acest an” pentru că data Înălțării Domnului este determinată de Paști, sărbătorită la 40 de zile după aceasta.

Având în vedere că Paștele a căzut în acest an pe 5 mai, Înălțarea Domnului este sărbătorită 40 de zile mai târziu, pe 13 iunie. Totuși, în alte ocazii, Înălțarea Domnului poate fi celebrată în altă lună decât iunie, în funcție de data Paștelui.

Pentru ortodocși, Înălțarea Domnului este un moment de înaltă semnificație spirituală. Potrivit tradiției, acesta marchează momentul în care Hristos, după Înviere, și-a luat ucenicii, i-a condus spre Betania, i-a binecuvântat, apoi s-a înălțat la cer, îndepărtându-se de ei. Este important de subliniat că această sărbătoare nu trebuie privită ca fiind ultimul act al lui Hristos pe Pământ, ci El rămâne prezent și activ în creație prin Duhul Sfânt.

Tradițiile și obiceiurile asociate cu Înălțarea Domnului sunt diverse și adânc înrădăcinate în credință și cultură:

Oamenii poartă frunze de nuc la brâu, amintind de momentul în care Iisus s-a înălțat.
Se crede că cei care mor în această zi ajung în cer.
Tradiția bătutului vitelor cu leuștean este menită să le asigure o creștere sănătoasă.
Un alt obicei este de a tăia păr din vârfurile cozilor vitelor și de a le îngropa într-un furnicar, exprimându-se dorința de a avea o creștere bogată a animalelor.
Evitarea datului focului și a sării din casă în această zi este considerată a asigura fericirea în familie, iar sarea nu este împărțită pentru a garanta o bună producție de smântână.
Se spune că cine seamănă după Ispas nu va avea recoltă.
Femeile pregătesc daruri pentru sufletele morților, oferind azime calde, ceapă verde și rachiu.
Laptele dulce fiert cu pasat, împreună cu buchete de mături culese de pe câmp, sunt oferite ca daruri.
Similar cu Paștele, credincioșii vopsesc ouă roșii și sărbătoresc cu bucurie.
Pe lângă aceste tradiții, în folclor există credințe și obiceiuri care subliniază importanța acestei zile:

Se spune că Ispas a fost martor la Înălțarea Domnului alături de Apostoli și că el a fost un om vesel și binevoitor. Astfel, este recomandat să urmăm exemplul său, să fim binedispuși și să evităm conflictele în această zi, pentru a menține bucuria în familie și armonia în comunitate.
Există credința populară conform căreia cei care mor în această zi ajung direct în Rai.
În această zi, oamenii se împacă cu rudele și prietenii, încercând să rezolve orice neînțelegeri sau conflicte.
Pentru bunăstarea casei, se adună flori de alun, iar fetele și băieții merg să le culeagă în ajunul sărbătorii. Se crede că aceste flori au puteri magice și aduc prosperitate și armonie în familie.
De asemenea, se împart cănițe cu lapte dulce în care s-a fiert păsat, pentru a aduce bunăstare în casă.
Se spune că semănăturile trebuie făcute până în ziua de Ispas, altfel nu vor da roade.
În concluzie, Înălțarea Domnului este o sărbătoare încărcată de semnificații religioase și tradiții străvechi, care aduc credincioșii împreună pentru a sărbători înălțarea lui Hristos și pentru a marca trecerea spre o perioadă de bucurie și prosperitate în viața lor.