Draga mea fiică,
Îți trimit gândurile mele de bine, ca un părinte devotat și iubitor. Scrisoarea ta, sau “gazeta” ta, cum o numești, mi-a adus amuzament, dar și o anumită neliniște în suflet atunci când am citit-o.
De ce simți astfel, copila mea? Nu s-a întâmplat absolut nimic și nici nu se va întâmpla. Orice greșeală a fost provocată de lipsa mea de experiență, fiindu-mi dificil să împac lucruri care nu pot fi împăcate. Fiecare individ are propriul său caracter și personalitate, conturate de experiențele trăite în trecut, în funcție de modelele, măsurile și convingerile sale. Astfel, fiecare ia decizii, se exprimă și acționează în funcție de acestea.
Doar cei care sunt adepții lui Hristos pot sfida și anula aceste legi și reguli, și aceasta, dintr-o perspectivă înțeleaptă. Nu ai întâmpinat niciodată în viață sisteme de gândire diferite de ale tale, aparținând altora din jurul tău, cu care, în alte situații, împărțeai aceleași idei și convingeri? Nici acești oameni nu sunt răi și perverși, iar cu atât mai puțin ești tu. Ideile lor, sistemul lor de gândire, ideologia lor sunt propriile lor alegeri. Nu ți s-a întâmplat niciodată să ai opinii diferite de copiii tăi?
Nu ai fost niciodată în dezacord cu soțul tău, care este al doilea tău înger păzitor? Nu pentru că ați devenit răi. Sau poate acei îngerași nevinovați ai tăi sunt răi sau încăpățânați? Cu siguranță nu. Cauza este personalitatea fragmentată a omului, care duce la dezacorduri și conflicte. Singura soluție este respectul reciproc și evitarea intervențiilor străine.
Cei din vechime spuneau: “cu rudele tale mănâncă, bea, dar ferește-te să dai sau să iei ceva de la ele”. Înlătură puțina tulburare sau regret și convinge-ți îngerul tău să nu-și piardă curajul și să considere această conjunctură drept o oportunitate de a învăța practic despre sensul relațiilor sociale și al vieții.
Aceasta a fost o soluție temporară și comodă, pentru o situație limitată. Uiți, fiica mea, că Avraam și Lot s-au despărțit, pentru că nu le era posibil să locuiască sub același acoperiș? Aceasta este esența filosofiei: să suportăm neputințele altora și să nu le judecăm, fără să luăm în considerare ce sunt și ce gândesc acei oameni. Aceștia au nevoie de îngăduință și răbdare.
Cu cât oamenii uită sensul Crucii, cu atât acesta devine mai prezent și se generalizează, aducând cu sine diverse constrângeri naturale sau tehnice. Când va veni timpul să urmeze calea Crucii, atunci se vor înspăimânta, fără a aduce beneficii. Fericit cel care petrece în rugăciune și veghe, pentru a se elibera de necazurile cu care îi va încerca Dumnezeu pe locuitorii pământului.
Rana profundă a omului contemporan este pierderea credinței, ca fundament și început, și nicio formă de terapie nu poate ajuta în această stare.
Dumnezeu permite mici atacuri formale, adică îngăduie ispitele, pentru a ne maturiza, dar omul, în loc să se căiască și să-și ceară iertare, din păcate, blasfemiază, ceea ce duce la o părăsire totală. Înălțați-vă în sinele vostru și, cu o smerenie adâncă, cereti mila lui Dumnezeu, pentru ca Harul să ne acopere în fața mâniei viitoare, care va veni oricum, cu vuiet mare!
Pacea lui Hristos să fie întotdeauna cu voi!
Cu rugăciunile și dragostea mea părintească,
Părintele tău Iosif
